Sfânta Scriptură în limba română

SCOPUL CATEHEZEI

• Înțelegerea de către credincioși a importanței traducerii Evangheliei în limba română și conștientizarea că Sfânta Scriptură a stat la baza apariției cultului și a culturii în limba română.

SUGESTII PENTRU CONȚINUT

• Traducerile și traducătorii Sfintei Scripturi în limba română.
• Câteva repere despre activitatea patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu de încurajare a traducerilor în limba română a textelor scripturistice și patristice.

ÎNDRUMĂRI

• Catehetul nu se va rezuma la prezentarea unor informații istorice, ci va accentua importanța înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu în limba națională.

REPERE SCRIPTURISTICE

„Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” (I Corinteni 14, 19)

„Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea care vin din Scripturi să avem nădejde.” (Romani 15, 4)

„Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.” (Evrei 2, 1)

„Dacă vorbește cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să Se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.” (I Petru 4, 11)

REPERE PATRISTICE

SFÂNTUL VASILE CEL MARE (sec. IV)

Greutatea de a tălcuri

„[…] cuvântul nu poate fi în stare să redea toată adâncimea ideilor. Și atunci, dacă puterea noastră de gândire e slabă, chiar și mai neajutorată decât ea e puterea de exprimare a limbii, oare la ce altceva va trebui să ne așteptăm de pe urma spuselor noastre, decât la scuza că suntem prea săraci în cuvinte? Desigur, însă, că acest lucru n-ar putea constitui decât o pricină pentru care să ne putem opri vreodată de a mai cerceta și întreba, căci ar fi o adevărată trădare dacă nu ne-am sili să punem la îndemâna tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu răspunsurile teologice cele mai potrivite.” (Epistole, epistola 7, I, în „PSB”, vol. 12, p. 130)

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR (sec. IV)

„De aceea se cuvine ca, povățuiți de harul cel de sus și luminați de Duhul Sfânt, cu astfel de gânduri să citim dumnezeieștile cuvinte. Dumnezeiasca Scriptură n-are nevoie de înțelepciunea omenească pentru înțelegerea celor scrise în ea, ci de descoperirea Duhului, pentru ca, aflând adevăratul înțeles al cuvintelor ei, să primim din ele mult folos. Dacă în actele întocmite de oameni pentru afaceri lumești, distruse adeseori de vreme, are mare putere data pusă în fruntea actului, iar adeseori chiar o silabă, apoi cu mult mai mult poți vedea lucrul acesta în Dumnezeieștile Scripturi, scrise de Duhul Sfânt. Cu o singură condiție: să fim cu mintea trează, să nu trecem cu ușurință peste ele, ci să ne încordăm mintea ca să vedem cu deamănuntul totul; să nu fim mai răi decât cei care se străduiesc mult pentru cele materiale. […] Dacă aceștia se străduiesc atât pentru niște lucruri stricăcioase și pieritoare, în care de multe ori nici nu știi de ai să câștigigi ceva, apoi cu mult mai mult se cuvine ca noi să arătăm Scripturile, în care și bogăția este nefurată, și comoara este neîmpuținată, iar nădejdile dezmințite, ca să putem dobândi ce căutăm. Și astfel, culegând folosul ce ni-l dau Scripturile și văzând nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu, să fim recunoscători Stăpânului nostru și cu ajutorul Lui să scăpăm de cursele diavolului.” (Omilia a XXI-a la Facere, I, în Scrieri I…, p. 244, în Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre citirea Sfintei Scripturi”, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2016, p. 45)

„De aceea, vă rog, veniți des la biserică și fiți cu luare-aminte la citirea Dumnezeieștilor Scripturi. Nu numai când sunteți aici, dar și când sunteți acasă, luați în mâini dumnezeieștile cărți și primiți cu râvnă folosul cuprins în ele. Mare este câștigul ce ni-l dau ele! Mai întâi, prin citirea Scripturilor, ni se îmbogățește limba; apoi, sufletul se întraripează și se înalță; se luminează cu lumina Soarelui dreptății; scapă, totodată, de vătămarea gândurilor rele și se bucură de tihnă și liniște multă. Ceea ce este hrana trupească pentru menținerea tăriei noastre trupești, aceea este pentru suflete citirea Dumnezeieștilor Scripturi. Este hrană duhovnicească; întărește cugetul, face puternic sufletul, îl face mai tare și mai înțelept și nu-l lasă să alunece spre patimi rușinoase, îi dă aripi ușoare și, ca să spun așa, îl mută în cer. Vă rog să nu disprețuiți un câștig atât de mare! Când suntem acasă, să ne sârguim să citim cu luare-aminte Dumnezeieștile Scripturi; iar când suntem aici, să nu ne cheltuim timpul stând la taifas și vorbind deșertăciuni, ci să ne îndreptăm gândurile noastre pentru cele ce am venit, să fim cu luare-aminte la cele ce se citesc, ca să plecăm acasă cu mai mare câștig. […] Așa sunt învățăturile cele duhovnicești! Se dau îndeobște tuturor, fără nici o deosebire; deosebirea vine atunci când cineva ascultă învățăturile cu mintea încordată și cu zel clocotitor; atunci îl întrece pe cel de alături de el.” (Omilia a XXIX-a la Facere, II, în Scrieri I…, pp. 364-365, în Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre citirea Sfintei Scripturi”, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2016, pp. 49-50)

„De aceea, vă rog, să citim cu multă râvnă Dumnezeieștile Scripturi! Dacă vom citi des cele scrise în ele, ne vom îmbogăți și cunoștințele. Este cu neputință să rămâi fără folos când citești cu râvnă și mult dor dumnezeieștile cuvinte. […] Deci, când luăm în mâini Sfânta Scriptură, să ne încordăm mintea, să ne adunăm gândurile și să alungăm din suflet orice gând meșteșugit. Așa să citim Scripturile! Cu multă evlavie, cu multă luare-aminte, ca să putem fi povățuiți de Sfântul Duh la înțelegerea celor ce sunt scrise și să culegem și mult folos din ele.” (Omilia a XXXV-a la Facere, I, în Scrieri II…, în Sfântul Ioan Gură de Aur, „Despre citirea Sfintei Scripturi”, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2016, p. 51)

SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA (sec. IV)

„Puterea cuvântului credinței sănătoase, pentru cei care-l primesc cu recunoștință, zace în simplitate și în faptul că nu are trebuință de nici o abilitate a discursului pentru a-și dovedi adevărul, fiind prin el însuși ușor de înțeles, trăgându-și limpezimea din glasul Domnului, Care ne-a transmis nouă taina mântuirii în baia nașterii din nou. […] De aceea, povățuim pe cei care se îngrijesc de mântuirea lor să nu se îndepărteze de simplitatea primelor cuvinte ale credinței…” (Epistole 24 – Sources Chretiennes (SC) 363, Editions du Cerf, Paris, 1990, pp. 276-278, în ierom. Agapie Corbu, „Sfântul Grigorie de Nyssa: tâlcuitor al Scripturii”, Ed. Sfântul Nectarie, Arad, 2011, p. 185)

REPERE TEOLOGICE

MITROPOLITUL SIMION ȘTEFAN (sec. XVII)

„Mai vârtos de toate, prea acesta ne-am silit să ținem, înțelesul Duhului Sfânt, că Scriptura fără înțeles iaste ca și trupul fără suflet. Aceasta poftim de la Tatăl Dumnezeu și de la Domnul nostru Iisus Hristos cum să vă înțelepțească Duhul Sfânt ca să înțelegeți voia Sfinției Sale și să faceți carele sânt scrise într-această carte spre slava lui Dumnezeu, și spre ispășenia voastră. Amin.” (Prefață la Noul Testament de la Bălgrad din 1648)

„Și spre aceasta m-am îndemnat ca să dea la toți Dumnezeiescul Cuvânt, știind bine că Dumnezeu au poruncit sfinților Săi ucenici și apostoli să propoveduiască spre Făcătorul de viață, Cuvântul Său, la toată zidirea, ca să nu rămâie cineva neluminat de strălucirea darului Său, care vedem, pînă în ziua de astăzi, că n-au rămas nici un neam, nici o limbă (măcară și varvară și carii la ceale de apoi hotară ale lumii depărtați) ca să nu citească întru a lor limbă Dumnezeiasca Scriptură, care nu iaste dentr-alt, fără cât den darul Duhului Sfânt, Care, în ziua de Petdesetniță, au deschis gura Sfinților Apostoli și propoveduia cu toate fealiurile de limbi cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu sînt tainele credinței noastre ca ale elefsineanilor, să zacăm ascunse și închise, ce toți să cade sa ia darurile ceale bogate ale lui Dumnezeu pentru spășenia lor, care, fără de citirea Sfintei Scripturi ce ne tălmăcește să cunoaștem și pre înșine, și pre Dumnezău, iaste fără de putință a le dobândi. «Cercetați Scripturile» – zice Domnul –, că întru aceastea să încheaie toată cunoștința celor dumnezeiești și omenești lucruri. Aceastea cuprind poruncile și leagea lui Dumnezău, care porunci iaste înțelepciunea, ceaea care face pre om adevărat, precum, cu mare înțelegere, și preaînțeleptul Solomon au ales aceasta e tot omul; și, cea mai de apoi, Scriptura iaste cu bucurie cea bună îndurare cu care ne-am nevoit pentru folosul obștesc și să rugați pre Dumnezeu și pentru a noastră spășenie.” (Prefață la Biblia de la București din 1688)

„Și ajuți Besearecii: întâiu, că Scriptura cea Noo, răsipită fiind, după izvodul cel vechiu, și cu nevoie aflată, a să citi de preoții cei de țară, la rânduiala tipicului elinesc, spre lesne cetire o ai tocmit; a doua, că o ai tălmăcit în limba rumânească și o ai tipărit, și, dintr-a Mării Tale cheltuială atâtea cărți făcând, le-ai dat Maicii Bisearicii a să citi; a treia, că Veachea Scriptură tălmăcindu-o pre limba rumânească, aiave a să citi o ai făcut. Că, de vreme ce, după politiceștile legi, nu să cade omului grec a nu ști legile grecilor, cu cât era mai dirept creștinii rumâni să știe legile lui Dumnezău, care iaste Sfinta Scriptură. Și adevărat la rumâni s-au plinit cuvântul Apostolului Filip care au zis cătră hadîmul împărăteasii ethiopilor: «Oare cunoști ceale ce citești?»; precum zic bogoslovii: «Cel ce nu cunoaște, să nu să cunoască!», dirept aceea spre mustrare zicea Dumnezeu jidovilor pren Isaia, precum zice Apostolul cătră corintheani: Cu alte limbi și cu alte buze voiu grăind lor Dumnezău, nu asculta, iară acum Sfinta Scriptură, prin nevoința Măriei Tale, să citeaște și cunoscută să face și la mari și la mici. Și de vreme ce cel atocma Apostol Constantin împărat, căci au scris Sfinta Scriptură, la o samă de cărți, ca să să citească pre la besearicile ceale den Țarigrad, să laudă și să cinsteaște, cu cât mai vârtos vreadnic de mii de laude ești Măria Ta, care la un norod întreg dai cuvântul lui Dumnezău, ca oarece lumină fiind pînă acum supt acoperemînt, și o pui în sfeașnic, ca să lumineaze celor den casă ai besearicii noroade: rumânilor, moldovenilor și ungrovlahilor.” (Prefață la Biblia de la București din 1688)

PĂRINTELE MIRCEA PĂCURARIU (n. 1932)

„Biblia de la București poate fi considerată o expresie deplină a unității românilor de pretutindeni, din moment ce Vechiul Testament era tradus de moldoveanul Nicolae Milescu și revăzut de Dosoftei, Noul Testament era reprodus după ediția de la Alba Iulia, traducerea fiind făcută de ieromonahul muntean Silvestru și de cărturari ardeleni anonimi, «definitivarea» întregului text în vede-rea tipăririi au făcut-o cărturarii munteni Radu și Șerban Greceanu, supravegherea tiparului și corecturile au fost încredințate episcopului moldovean Mitrofan, «înfiat» de Țara Românească, iar cheltuielile de tipar au fost suportate de domnitorul Constantin Brâncoveanu, viitorul domnitor, sub care s-a și terminat imprimarea.

Prin utilizarea unor traduceri mai vechi, revăzute de cărturari munteni, Biblia de la București se prezintă ca o încununare a eforturilor depuse de cărturarii de atunci, din toate cele trei țări, de a traduce și tipări Sfânta Scriptură în limba română. În același timp, odată cu recunoașterea valorii traducerilor mai vechi, această primă ediție integrală a Bibliei a contribuit efectiv și la formarea limbii literare românești, așa cum făcuseră Varlaam prin Cazania sa, ori Dosoftei prin Viața și petrecerea sfinților. Era pusă acum în circulație o limbă literară unitară, pe care să o înțeleagă românii de pretutindeni. Acest lucru rezultă din însăși foaia de titlu a Bibliei în care se preciza că s-a tipărit «spre înțelegerea limbii rumânești» și că «pentru cea de obște priință s-au dăruit neamului rumânesc». Iar în prefața semnată de patriarhul Dositei al Ierusalimului se arăta că rostul acestei ediții era «ca să lumineze celor den casă ai Besearicii noroade (popoare, n.n.): rumânilor, moldovenilor și ungrovlahilor».

Biblia de la București s-a difuzat în toate ținuturile locuite de români, contribuind astfel la afirmarea conștiinței lor de neam, de limbă și de credință. Un alt lucru care trebuie sesizat este acela că textul din ediția Bibliei din 1688 a fost preluat – într-o măsură mai mare sau mai redusă – și de edițiile ulterioare ale Bibliei românești: Blaj 1795, Petersburg 1819, Buzău 1854-1865, Sibiu 1856-1858 și București 1914.” (Cultura teologică românească, Ed. Basilica, București, 2011, pp. 129-130)

† DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (n. 1951)

„În perioada modernă și contemporană, edițiile de texte ale Sfintei Scripturi și ale Sfintei Liturghii au continuat să apară în ritm susținut, având în frunte Biblia de la Buzău, a episcopului Filotei (1854) și Biblia de la Sibiu a marelui mitropolit al Ardealului, Andrei Șaguna (1856-1858), pentru ca, în secolul XX și la începutul secolului XXI, să urmeze noi ediții de mare importanță, de la Biblia sinodală din 1914, la retipărirea, în 1988, a unei ediții jubiliare a Bibliei de la București din 1688 și până la o mai recentă ediție jubiliară a Sfintei Scripturi, apărută în anul 2001, în versiunea diortosită după Septuaginta de către Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului.” (Lumină din candela cărților, cuvânt înainte la „Sfânta Scriptură și Sfânta Liturghie în viața poporului român”, București, 2008, p. 6)

REPERE LITURGICE

„Cu graiurile celor de alt neam ai înnoit pe ucenicii Tăi, Hristoase, ca prin ele să Te propovăduiască pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte și Dumnezeu, Care dai sufletelor noastre mare milă!” (Stihiră la Doamne, strigat-am, Vecernia Cincizecimii)

„Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, în timp ce Apostolii stăteau, atunci feciorii evreilor văzând aceasta s-au tulburat de spaimă. Că îi auzeau pe dânșii grăind într-alte limbi străine, precum le dădea lor Duhul; că, neînvățați fiind, au fost făcuți înțelepți și pe păgâni la credință vânându-i, ca niște iscusiți cuvântători grăiau cele dumnezeiești. Pentru aceasta, și noi grăim Ție: Cel ce Te-ai arătat pe pământ și din înșelăciune ne-ai mântuit, Doamne, slavă Ție!” (Stihiră la Litie, Vecernia Cincizecimii)

„Doamne, Pogorârea Sfântului Duh umplându-i pe Apostoli, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceasta, minunea se părea celor necredincioși beție, iar celor credincioși mijlocitoare de mântuire. De a Cărui strălucire și pe noi ne învrednicește, rugămu-ne Ție, Iubitorule de oameni.” (Stihiră la Stihoavnă, Vecernia Cincizecimii)

„Odinioară limbile au fost amestecate, pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile au fost înțelepțite pentru slava cunoștinței de Dumnezeu. Atunci a pedepsit Dumnezeu pe cei necredincioși pentru greșeală; acum Hristos a luminat pe pescari cu Duhul. Atunci s-a lucrat felurimea limbilor spre pedepsire; cum se reînnoiește înțelegerea spre mântuirea sufletelor noastre.” (Stihiră la Stihoavnă, Vecernia Cincizecimii)

COMPETENȚE

La sfârșitul catehezei, participanții vor fi capabili:

• să descopere importanța Sfintei Scripturi pentru cultura universală și cea română;

• să nominalizeze cele mai importante traduceri ale Bibliei în limba română și îi poată numi pe unii dintre traducători;

• să înțeleagă cât de mare este darul de a avea Cuvântul lui Dumnezeu în limba națională.

BIBLIOGRAFIE

1. BARTOLOMEU V. Anania, Arhiep. Clujului, Introducere în citirea Sfintei Scripturi, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2001, pp. 23-44.

2. PĂCURARIU, Pr. prof. dr. Mircea, Cultura teologică românească, Ed. Basilica, București, 2011.

3. Idem, Tiparul în Biserica Ortodoxă Română, Ed. Andreiană, Sibiu, 2016.

4. Sfânta Scriptură și Sfânta Liturghie – izvoare ale vieții veșnice, Ed. Trinitas, Iași, 2008.