Scriptura – Dialogul lui Dumnezeu cu omul

SCOPUL CATEHEZEI

Conștientizarea de către participanții la cateheză a faptului că în Sfânta Scriptură se găsește învățătura dată de Dumnezeu oamenilor, Legea nouă fiindu-ne transmisă de Însuși Mântuitorul Hristos.

Înțelegerea de către fiecare creștin că este chemat la sfințire și prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Experimentarea adevărului că Sfânta Scriptură este cartea dialogului, locul unde găsim și cuvintele omului adresate lui Dumnezeu (Psalmii).

SUGESTII PENTRU CONȚINUT

• Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament (rostit chiar de Dumnezeu, dar și cuvintele redate în Lege și proroci).
• Dumnezeu întrupat vorbește omului față către față, descoperindu-i acestuia Legea cea Nouă.
• Împărtășirea de și prin Cuvânt (Cuvântul lui Dumnezeu este energie-putere-har. Cum ne împărtășim noi cu această putere/har?).
• Tâlcuirea Sfintei Scripturi de către Biserică este garanția păstrării adevărului nealterat.

ÎNDRUMĂRI

Lecturând citate din Sfânta Scriptură, preotul le va arăta participanților că aceasta este cartea care ni-L descoperă pe Dumnezeu – fie cuvintele Lui, fie evenimente și fapte care ne arată Cine este Dumnezeu.

Pornind de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri, a vorbit părinților noștri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate și prin Care a făcut și veacurile” (Evrei 1, 1-2), catehetul poate urmări cum a vorbit Dumnezeu cu oamenii de-a lungul istoriei și, folosind experiențele personale ale participanților, va căuta să-i conștientizeze despre modul în care și omul trebuie să răspundă chemării Lui.

Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în mod tainic în omul care-l primește, conducându-l pe calea mântuirii. Catehetul poate face și o cateheză a experiențelor personale în care participanții să prezinte cum împlinesc învățăturile Sfintei Scripturi.

REPERE SCRIPTURISTICE

Dumnezeu vorbește:

• cu primii oameni – Facerea cap. 3
• cu Moise – Ieșirea
• cu Ilie – III-IV Regi

Dar și omul vorbește cu Dumnezeu – Psalmii, Ioan 1,1-14

„Iarba se usucă și floarea se veștejește, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!” (Isaia 40, 8)

„Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39)

„Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6, 17)

„Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii.” (Evrei 4, 12)

REPERE PATRISTICE

SFÂNTUL VASILE CEL MARE (sec. IV)

Cuvintele lui Dumnezeu

„De cauți desfătarea și iubești plăcerea, ai cuvintele lui Dumnezeu, care pentru omul care are sănătoasă simțirea cea duhovnicească sunt mai dulci decât mierea și fagurele (Psalmi 18, 11).” (Omilii la Hexaemeron, Omilia a VIII-a, VIII, în „PSB”, vol. 17, EIBMBOR, București, p. 168)

Puterea cuvântului

„«Îndemnați, preoți, pe popor, zice Domnul. Grăiți la urechile Ierusalimului»” (Isaia 40, 1-2). Îndestulătoare este puterea cuvântului să mărească celor zeloși râvna, iar celor leneși și trândavi să le deștepte zelul. De aceea generalii, când pornesc oștirea la război, țin soldaților, înainte de începerea luptei, cuvântări de îmbărbătare; iar îndemnul lor are atâta putere, încât adeseori îi face pe mulți să disprețuiască moartea. Tot așa și profesorii de gimnastică și antrenorii, când duc pe atleți în arene, ca să ia parte la întreceri, le țin lungi cuvântări despre necesitatea ostenelilor pentru dobândirea coroanelor, iar în urma acestor discursuri mulți au fost convinși să-și pună în primejdie trupurile de dragul victoriei. Trebuie să țin, dar, și eu un cuvânt de îndemn, când îi pornesc pe ostașii lui Hristos la lupta împotriva nevăzuților dușmani.” (Omilii și cuvântări, Omilia a II-a despre post, I, în „PSB”, vol. 17, EIBMBOR, București, p. 358)

„Cuvinte de învățătură ale Duhului (I Corinteni 2, 15), care nu au scopul să aducă laudă de la cei ce le ascultă, ci mântuire celor ce sunt instruiți de ele.” (Omilii la Hexaemeron, Omilia I, I, în „PSB”, vol. 17, EIBMBOR, București, p. 72)

„Limba celui drept, mișcată de Sfântul Duh, scrie cuvintele vieții veșnice în inimile credincioșilor”. (Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XLIV, III, în „PSB”, vol. 17, EIBMBOR, București, p. 288)

SFÂNTUL ATANASIE CEL MARE (sec. IV)

„Când sfinții zic: «Acestea zice Domnul», nu grăiesc altfel decât în Duhul Sfânt; și grăind în Duhul Sfânt, le spun acestea în Hristos… „Căci cuvântul celor care au vestit de la început Evanghelia și care cu prețul multor sudori au contribuit la întemeierea bisericilor lui Dumnezeu, ca și propovăduirea lui, s-a făcut cu mare putere de convingere, nu cum apare în filosofia lui Platon sau a altui filosof: ei erau oameni și nu aveau decât putere omenească, pe când puterea de convingere dată de Dumnezeu Apostolilor lui Iisus avea dovada Duhului și a puterii (I Corinteni 2, 4). De aici au izvorât și repeziciunea, și tăria cu care s-a răspândit cuvântul lor, sau mai degrabă al lui Dumnezeu, care a schimbat, prin ei, pe mulți oameni înclinați spre răutăți atât din fire, cât și din obișnuință. Pe unii ca aceștia nu i-ar fi putut îndrepta omul nici dacă ar fi folosit pedepse, în schimb a făcut-o Cuvântul, transformându-le cugetul și sădind în ei trăsăturile voii Sale.” (Contra lui Celsus, Cartea a III-a, Cap. LXVIII, în „PSB”, vol. 9, EIBMBOR, București, p. 218)

„Iar când Agav zice în Faptele Apostolilor: «Acestea zice Duhul Sfânt» (21, 11), iarăși nu trebuie înțeles altfel decât că, venind Cuvântul în el, Duhul i-a dat să știe că Acela grăia în el și i-a anunțat ceea ce-l așteaptă pe Pavel în Ierusalim. Deci Duhul, anunțându-le acestea lui Pavel, Însuși Hristos grăia în El, încât vestirea Duhului era vestirea Cuvântului.” (Epistola întâi către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXXI, în „PSB”, vol. 16, EIBMBOR, București, p. 64)

SFÂNTUL AMBROZIE AL MILANULUI (sec. IV)

„Vorbim cu El când ne rugăm; Îl ascultăm când citim scrieri insuflate de Dumnezeu.”

(Despre datorii I, 20, 88)

REPERE TEOLOGICE

PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE (1903-1993)

„În cuvintele rostite de proroci și de apostoli era activ atât Cuvântul, cât și Duhul Lui. De câte ori nu simțim că în cuvântul spus de noi e puterea sau îndemnul unui prieten la care ținem, sau care e de față? Cât de nedespărțită e o persoană de alta în lucrarea, în grăirea ei, fără ca să se confunde totuși.”

(Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola întâi către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXXI, în „PSB”, vol. 16, EIBMBOR, București, 1988, p. 64, nota 113)

„Puterea cuvântului. Orice cuvânt are putere pentru că este cuvântul cuiva, pentru că prin cuvânt se rostește dorința, voința cuiva. Și dorința, voința, chemarea aceluia mișcă pe cel spre care se îndreaptă. Omul înduplecă pe om. Omul dă putere omului în primul rând prin cuvânt. Astfel, ce rost ar fi să existe om lângă om? Dar cea mai mare putere vine din Persoana care e Cuvântul prin excelență, sau din Cuvântul, Care e totodată supremă Persoană. De aceea sufletul I se supune sau îi stă la dispoziție și vine aproape de lumina Lui. Când te cheamă cu puterea iubirii Lui, această chemare te face să te apropii și să te deschizi Celui ce te cheamă. Această apropiere este apropierea de lumina orizontului ce ți se deschide în și prin altă persoană, ca și de căldura ei, în cazul chemării Cuvântului dumnezeiesc, de lumina infinită a orizontului Lui și de căldura iubirii Lui fără pată și fără îngustare.” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea întâi, în „PSB”, vol. 29, EIBMBOR, București, 1982, p. 179, nota 105)

REPERE LITURGICE

„Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol și Evanghelist (N), să-ți dea ție, celui ce binevestești, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.” (Binecuvântare înainte de citirea Sfintei Evanghelii)

„Așa, Stăpâne Doamne, ascultă-mă pe mine, păcătosul, în ceasul acesta, pentru robul Tău (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu, Care nu ții minte răul, toate păcatele lui. Izbăvește-l pe el de chinul cel de veci. Gura lui o umple de lauda Ta. Buzele lui le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lui le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lui îndreptează-le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele și gândirea lui întărește-le cu harul Tău.” (Rugăciunea a șasea de la Taina Sfântului Maslu)

„Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și, neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi.” (Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog, Rugăciunile înainte de Dumnezeiasca Împărtășanie)

COMPETENȚE

La sfârșitul catehezei, participanții vor fi capabili:

• să identifice în Sfânta Scriptură cum vorbește Dumnezeu cu oamenii;
• să descopere voia lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură;
• să expună în ce mod, ascultând și împlinind Cuvântul lui Dumnezeu, s-au îmbogățit duhovnicește.

BIBLIOGRAFIE

1. BULACU, Pr. pedag. Mihail, Citirea Bibliei sau Sfintei Scripturi de către credincioșii creștini mireni, în „Glasul Bisericii”, București, an XXXV, 1976, nr. 3-4, pp. 345-364.
2. CORNIȚESCU, Emilian, Sfânta Scriptură în mâna credincioșilor, în „Ortodoxia”, nr. 2, 1980, pp. 299-307.
3. MARCU, Grigorie, Necesitatea de a cunoaște și a tâlcui corect Sfânta Scriptură, în „Mitropolia Banatului”, nr. 4-6, 1972, pp. 204-212.
4. MICLE, Veniamin, Citirea și interpretarea Sfintei Scripturi după omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Ortodoxia”, nr. 2, 1980, pp. 275-291.
5. MORAR, Pr. Conf. Dr. Nicolae, Reguli de tâlcuire corectă a Sfintei Scripturi, în „Mitropolia Banatului”, nr. 3, 1987, pp. 10-16.
6. SÂRBU, Pr. Prof. C., Sfânta Scriptură și folosul citirii ei, în „Mitropolia Banatului”, nr. 1-3, 1973, p. 6.
7. Sfântul CHIRIL al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere și note, Pr. prof. Dumitru Stăniloae, „PSB”, vol. 41, EIBMBOR, București, 2000.
8. Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Matei, „PSB”, vol. 23, EIBMBOR, București, 1994.
9. USCA, Pr. Ioan Sorin, Vechiul Testament – Facerea, în tâlcuirea Sfinților Părinți, Ed. Christiana, București, 2002.
10. Idem, Vechiul Testament – Ieșirea, în tâlcuirea Sfinților Părinți, Ed. Christiana, București, 2002.