Scriptura ca rugăciune
SCOPUL CATEHEZEI
Formarea deprinderii credincioșilor de a citi Sfânta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvântul Lui Dumnezeu, cerându-I mai înainte ajutorul ca s-o înțeleagă.
SUGESTII PENTRU CONȚINUT
- Cum ne învață Sfânta Scriptură să ne rugăm?
- Psaltirea, cea mai folosită carte a Sfintei Scripturi la rugăciune.
- Sfânta Scriptură în experiența de rugăciune a sfinților.
ÎNDRUMĂRI
Catehetul îi va îndruma pe credincioși să facă asocierea între credința cea dreaptă și rugăciunea adevărată. Pornind de la exemplele scripturistice care vorbesc despre experiența rugăciunii, preotul îi va îndemna să facă din citirea Scripturii un moment de rugăciune, după cum și Biserica a făcut din Cartea Psalmilor, carte de rugăciune prin excelență.
REPERE SCRIPTURISTICE
„El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt și cu lacrimi, cereri și rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte și auzit a fost pentru evlavia Sa.” (Evrei 5, 7)
„Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.” (Psalmul 140, 2)
„Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.” (Faptele Apostolilor 1, 24-25)
REPERE PATRISTICE
AVVA FILIMON (~ sec. VII)
„Căci de vei stărui neîncetat în rugăciunea ta și în meditarea Scripturilor, ți se vor deschide ochii înțelegători ai sufletului și va veni în el o bucurie mare și un dor negrăit și puternic, aprinzându-se și trupul de către duh, încât tot omul se va face duhovnicesc.” (Despre Avva Filimon. Cuvânt foarte folositor, în „Filocalia”, vol. IV, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 169-170)
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR (sec. IV)
„Când luăm, deci, în mâini Sfânta Scriptură, să ne încordăm mintea, să ne adunăm gândurile și să alungăm din suflet orice gând lumesc. …Așa să citim Scripturile! Cu multă evlavie, cu multă luare aminte, ca să putem fi povățuiți de Sfântul Duh la înțelegerea celor ce sunt scrise și să culegem mult folos din ele.” (Omilii la facere, XXXV, I, în „PSB”, vol. 22, EIBMBOR, București, 1989, p. 16)
„Ce ziceți, dragii mei? Nu vă revine vouă citirea Sfintei Scripturi, pentru că sunteți prea ocupați? Vă spun însă că voi aveți mai multă nevoie decât călugării. De fapt, ei sunt feriți chiar prin felul lor de viață de multe lovituri ale diavolului. Iar voi, dimpotrivă, sunteți în luptă, sunteți expuși neîncetat la noi răni. Cauzele de nerăbdare, de gelozie, de neliniște, de descurajare, de vanitate vă înconjoară mereu. Dușmanul vostru lucrează continuu noi săgeți împotriva voastră. Pentru aceasta, voi aveți nevoie să găsiți forța voastră în Sfânta Scriptură.” (Omilia a XI-a la Evanghelia după Ioan, 1)
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL (1866-1938)
„Citiți dumnezeieștile Scripturi, în care viață harul care vă va îndulci, și așa veți cunoaște pe Domnul și-I veți fi robi Lui cu bucurie, ziua și noaptea.” (Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 223)
„Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naște rugăciunea.” (Ibidem, p. 432)
REPERE TEOLOGICE
SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT (1829-1909)
„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și, mai ales, împărtășirea cât mai deasă cu de-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Viața mea în Hristos, Ed. Sophia, București, 2005, p. 432)
„Cartea Psalmilor, în ebraică Cartea laudelor, a fost, pentru tot omul Vechiului Testament, Cartea de Rugăciune prin excelență. Domnul a folosit-o în rugăciunea Sa împreună cu ucenicii (Marcu 14, 26), astfel că Biserica a luat-o ca pe ceva firesc. Fiecare serviciu divin include cântarea sau citirea câtorva psalmi; de asemenea, foarte devreme, de la începuturile creștinismului, anumiți psalmi au avut în Sfânta Liturghie o importanță deosebită: au fost rostiți ca o profeție a tainei lui Hristos. […] Psaltirea a însemnat o adevărată școală de rugăciune personală pentru creștini. Inspirată de Duhul Sfânt, această carte ne învață într-adevăr să vorbim cu Dumnezeu, să-I exprimăm în mod simplu mulțumirile noastre, bucuria noastră, restriștile noastre, chinurile noastre, dorința noastră de a face voia Sa și de a trăi după voia Sa cea sfântă. […] În rugăciunea noastră personală putem folosi Psaltirea în două feluri: unul constă în a citi psalmii și în a ne ruga cu ei în ordinea catismelor; altul în a alege cutare sau cutare psalm după nevoile noastre, după starea în care ne aflăm, după dragostea pe care o aflăm, după dragostea pe care Duhul o pune în inima noastră. Și unul, și celălalt mod au fost practicate în toate timpurile de creștini. Primul mod ne ajută să nu cădem în subiectivism, al doilea mod ne ajută să integrăm tot ceea ce primim de la Dumnezeu în rugăciune (de exemplu: psalmii citiți la veghea unui creștin adormit întru Domnul). Psaltirea stă și la temelia imnografiei creștine.” (Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, Ed. Harisma, București, 1992, pp. 531-532)
REPERE LITURGICE
„Cela ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obștești… primește cererile cele de folos ale robilor Tăi.” (Rugăciunea antifonului al treilea, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur)
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, deschide ochii și urechile inimii mele ca să aud cuvintele Tale și să înțeleg și să fac voia Ta, Doamne, că nemernic sunt eu pe pământ. Nu ascunde de la mine poruncile Tale, ci deschide ochii mei ca să înțeleg măririle din Legea Ta. Căci către Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, că Tu îmi vei lumina inima. Amin.” (Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Carte de rugăciuni”, Tipografia „Calinic Râmniceanu”, Râmnicu Vâlcea, 1861, p. 291)
SFÂNTUL ISAAC SIRUL (sec. VII)
„Doamne, dă-mi să primesc simțirea puterii celei din cuvintele Scripturii. Amin.” (Rugăciunea citirii, a Sfântului Isaac Sirul, în „Cuvinte despre sfintele nevoințe. Cuvântul ascetic LXXIII: Care cuprinde sfaturi pline de folos, pe care le-a grăit cu iubire celor ce l-au ascultat pe el cu smerenie”, EIBMBOR, București, 1981, p. 370)
„Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea. Și va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori.” (Psalmul 1 – cântare la Vecernie)
COMPETENȚE
La sfârșitul catehezei, participanții vor fi capabili:
- să conștientizeze că rugăciunea întărește credința și tot prin ea dobândim pacea și unitatea lăuntrică;
- să înțeleagă că rugăciunea ne învață să gândim și să trăim în Duhul Scripturii;
- să cunoască cum se folosește Psaltirea în cultul Bisericii.
BIBLIOGRAFIE
- ALFEYEV, Ilarion, Mitropolit de Volokolamsk, Taina credinței – introducere în Teologia dogmatică, trad. de Felicia Dumas, Ed. Doxologia, Iași, 2014.
- BĂLAN, Arhimandrit Ioanichie, Călăuză ortodoxă în Biserică, Ed. Sfintei Mănăstiri Sihăstria, 1991.
- STĂNILOAE, Pr. prof. Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.
- SOLOVIOV, Vladimir, Fundamentele spirituale ale vieții, traducere de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Alba Iulia, 1994.
- VORNICESCU, Dr. Nestor; GHIUS, Arhim. Dr. Benedict, Proloage, Ed. Bunavestire, Bacău, 1995.
