Ziua de 25 martie 2019 a alimentat visul multor români – întâlnirea cu Sfântul Părinte în România. Chiar în sărbătoarea Bunei-Vestiri, biroul de presă al Vaticanului lansa genericul „Să mergem împreună” și a anunța programul călătoriei apostolice.

Mihai Roca | 03 iunie 2019

 

În ciuda vârstei octogenare şi a efortului fizic pe care şi l-a asumat pentru cele trei zile, papa Francisc se face pelerin în țara numită cu afecțiune de sfântul Ioan Paul al II-lea „Grădina Maicii Domnului”. Cu aceste cuvinte, Vatican News anunța ce-a de-a doua călătorie apostolică a unui papă în România, în perioada 31 mai – 2 iunie, și sublinia unele elemente ce vor duce la concretizarea dorințelor exprimate cu 20 de ani în urmă: vizita papei atât în capitală, cât și în fostele principate istorice ale României.

Visul și dorințele românilor au devenit realitate în cele trei zile providențiale ale vizitei pontificale, iar programul publicat de Conferința Episcopilor din România aveau să se împlinească pas cu pas.

Prima zi de vizită a papei Francisc s-a desfășurat la București. La Cotroceni, papa a avut întâlniri cu președintele României, cu primul ministru, cu autoritățile, cu societatea civilă și cu corpul diplomatic. La Palatul Patriarhiei a avut o întâlnire privată cu patriarhul, iar apoi s-a întâlnit cu Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Române. În noua catedrală ortodoxă a participat la un moment de rugăciune frățească, iar în catedrala catolică „Sfântul Iosif” a celebrat sfânta liturghie.

Sfânta liturghie de la sanctuarul din Șumuleu-Ciuc și întâlnirea mariană cu tinerii și cu familiile de la Iași au însemnat o serie de premiere în a doua zi a călătoriei apostolice, iar cea de-a treia zi a marcat profund comunitatea locală prin două evenimente unice: Liturghia de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici martiri pe Câmpia Libertății la Blaj și întâlnirea cu comunitatea romă din Blaj.

Să mergem împreună” nu a fost desigur un simplu motto, iar imaginea propusă nu a exprimat doar un logo, deoarece Sfântul Părinte a coagulat în jurul acestora valorile profunde ale pontificatului său. Îndemnurile, întrebările și reflecțiile Sanctității sale au subliniat dorința sa puternică de a fi alături de cei pe care i-a vizitat și de a împărtăși cu ei mesajul pastoral al Bisericii.

Asemenea Mariei, nici noi să nu ne temem să fim purtătorii binecuvântării de care România are nevoie. Voi să fiți promotorii culturii întâlnirii, care să dezmintă indiferența, care să dezmintă diviziunea şi să permită acestui pământ să cânte cu tărie milostivirile Domnului, a îndemnat Sfântul părinte în catedrala  catolică „Sfântul Iosif” din București. Iar în noua catedrală ortodoxă din București, înainte de a recita rugăciunea domnească, Papa și-a a exprimat mulțumirea şi emoția de a se afla în acel templu sfânt care i-a adunat pe toți în unitate, spunând: „Isus i-a chemat pe frații Andrei şi Petru să-şi părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Chemarea proprie nu este completă dacă lipsește chemarea fratelui. Astăzi, stând alături, dorim să înălțăm împreună, din inima țării, rugăciunea comună Tatăl Nostru. Ea sintetizează identitatea noastră de fii şi, în special, de frați care se roagă unul lângă celălalt”.

Să mergem împreună cu puterea memoriei i-a îndemnat Sfântul Părinte pe membrii Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române: „Nu cu memoria nedreptăților suferite sau pricinuite, a judecăților şi a prejudecăților, care ne închid într-un cerc vicios şi ne determină să avem atitudini sterile, ci cu memoria rădăcinilor: a primelor secole în care Evanghelia, vestită cu îndrăzneală şi spirit profetic, a întâlnit şi luminat noi popoare şi culturi; a martirilor din primele veacuri, a Sfinților Părinți şi mărturisitorilor credinței, a sfințeniei trăite zilnic şi propovăduite de atâtea persoane simple care împărtășesc același cer.

La picioarele „Femeii îmbrăcată în soare” – sculptură în lemn de tei, cu o înălțime de 2,28 metri și o vechime de peste 500 de ani -, Papa Francisc  a așezat Trandafirul de aur. Prin acest gest minunat, unul dintre cele mai vechi și mai nobile daruri oferite de suveranii pontifi, papa lega sanctuarul de Șumuleu-Ciuc de cele mai mari sanctuare mariane din lume. Cu bucurie și recunoștință lui Dumnezeu pentru că se afla într-un sanctuar bogat în istorie și credință, papa a spus: „A peregrina semnifică provocarea de a descoperi și de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fie teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni și de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a crede în Domnul care vine și care este în mijlocul nostru, promovând și încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorința de bine, de adevăr și de dreptate”.

Celor peste 150.000 de persoane venite la întâlnirea istorică din centrul orașului Iași, întâlnire mariană cu tineretul și cu familiile, distinsul pelerin a ținut să le transmită că pentru a merge împreună acolo unde fiecare există și trăiește este important ca fiecare să nu uite de ceea ce a învățat în familie, să nu uite propriile rădăcini. Și după ce a întrebat retoric: „Este dificil să mergem împreună, nu-i așa?”, Papa a continuat: „Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemați să o săvârșim şi un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem? (…) Domnul ne dăruiește tuturor o vocație care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanții şi capacitățile cu care suntem înzestrați şi pentru ca să le punem în slujba celorlalți. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem da unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm şi să cumpărăm lucruri. O vocație care ne pune în mișcare, ne face să distrugem tranșeele şi să deschidem drumuri care să ne amintească acea apartenență de fii şi de frați”.

În cadrul predicii  de la Sfânta Liturghie celebrată la Blaj, pe Câmpia Libertății, Papa Francisc a spus: „Aceste ținuturi cunosc bine ce înseamnă suferința oamenilor atunci când forța ideologiei sau a regimului este mai puternică decât viața şi se impune ca normă a vieții înseși şi a credinței oamenilor, când capacitatea de decizie, libertatea şi spațiul creativității sunt reduse sau eliminate pur şi simplu (cf. Enciclica Laudato si’, 108). Frați şi surori, voi ați suferit din cauza discursurilor şi acțiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea şi la distrugerea celui care nu putea să se apere şi reduceau la tăcere vocile disonante. Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei șapte episcopi greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam fericiți. (…) Acești păstori, martiri ai credinței, au recâștigat şi au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate şi milostivire”.

În discursul ținut la întâlnirea cu membrii comunității rom din Blaj, Papa a subliniat:  „Sunt bucuros să vă întâlnesc şi vă mulțumesc pentru primirea voastră. Tu, părinte Ioan, nu greșești când afirmi acel adevăr, pe cât de sigur, pe atât de uitat de multe ori: în Biserica lui Cristos este loc pentru toți. Dacă n-ar fi așa n-ar fi Biserica lui Cristos. Biserica este loc de întâlnire şi trebuie să ne amintim asta nu ca un slogan frumos, ci ca parte din cartea noastră de identitate în calitate de creștini. (…) Evanghelia bucuriei se transmite prin bucuria întâlnirii, fiind conștienți că avem un Tată care ne iubește. Priviți de El, înțelegem cum să ne privim între noi. Cu acest spirit am dorit să vă strâng mâinile, să vă privesc în ochi, să vă las să intraţi în inima mea, în rugăciune, încrezător că voi avea şi eu un loc în rugăciunea voastră şi în inima voastră.

La ultima întâlnire din cadrul vizitei apostolice, Papa a ținut să amintească încă o dată că a venit în țara noastră frumoasă și primitoare în calitate de pelerin și frate, pentru a face o punte între inima sa și inima noastră, pentru a se întoarce apoi acasă mai îmbogățit, luând cu sine nu numai locuri și momente, dar mai ales fețele pe care le-a întâlnit, chipuri care vor da culoare amintirilor sale, chipuri care vor fi prezente în rugăciunea sa.

Şi ca adevărat păstor de suflete a adresat tuturor înainte de apleca aceste cuvinte: „Vă mulțumesc şi vă duc cu mine. Iar acum vă binecuvântez, dar mai întâi vă cer o mare favoare: să vă rugați pentru mine! Mulțumesc!”.

Album foto I (www.ercis.ro)
Album foto II (www.ercis.ro)