De la Conciliul Tridentin până la Conciliul Vatican al II-lea, timp de patru secole, putem vorbi de perioada catehismului. Chiar de la apariția şi folosirea lor, catehismele au fost importante cărți de educație religioasă recunoscute şi editate de autoritatea bisericească.

Mihai Roca |  8 octombrie 2019


 

Catehismele prezentau în mod sistematic şi ordonat tot ce era necesar pentru înţelegerea credinței şi pentru practicarea acesteia. Erau organizate în patru mari părți: crezul, sacramentele, poruncile și rugăciunea domnească. Această împărțire reflecta îndeaproape importanța celor trei virtuți teologale (credința, speranța, dragostea) și rolul celor trei funcții ale Bisericii (profetică, sacerdotală, regească).

La început, catehismele erau destinate clericilor (catehismele majore). Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea au fost editate și catehismele mici (catehismele minore) destinate credincioșilor şi compuse sub formă de întrebare şi răspuns.

Printre primele catehisme, cele mai renumite sunt:

  1. „Catehismul Roman” din 1566 (Catechismus ex Decreto Concilii Tridentini ad Parochos), numit şi „Catehismul sfântului Pius al V-lea”, a devenit model pentru epoca sa şi pentru secolele următoare.
  2. „Catehismele lui Ioan Canisius” din 1555 (Catechismus major, minimus et minor), dintre care catehismul minor a avut aproape 400 de ediții şi a fost tradus în 50 de limbi.
  3. „Catehismul celui de-al treilea Conciliu din Lima” (1583) destinat misionarilor din noile teritorii.

Timp de patru secole, instruirea religioasă s-a bazat în special pe catehism. Chiar de la apariția lor, catehismele au fost opere editate şi recunoscute de autoritatea bisericească. Ele prezentau în mod sistematic şi ordonat tot ceea ce era necesar pentru înţelegerea credinței şi pentru practica religioasă.

Instruirea religioasă realizată cu ajutorul catehismelor – în pofida tuturor limitelor şi ambiguităților pe care le recunoaștem astăzi – a constituit o operă remarcabilă nu numai pe plan religios, ci şi cultural. Instrucția religioasă a maselor era corelată cu o vastă mișcare de alfabetizare, de educație elementară şi de promovare culturală.