Lectio Divina este o activitate care implică inteligenţă, memorie, fantezie, afectivitate și care face referință la o tradiţie de lectură, de aprofundare și de comentare – la marele fluviu al „tradiției ecleziale”, un fluviu de înţelepciune şi de credinţă trăită, în care ne inserăm noi.

 

MEDITAREA
În tradiţia antică, monastică şi medievală, meditatio, diferit de conceptul nostru modern, nu este niciodată un discurs raţional despre Dumnezeu, ci este folosirea tuturor forţelor şi facultăţilor noastre pentru a înţelege şi a gusta discursul pe care Dumnezeu ni-l face nouă în Sfânta Scriptură. Deci a medita înseamnă a face o comparaţie între diferitele referinţe pe care am putut să le adunăm, pentru a căuta dincolo de cuvinte misterul lui Cristos.

În Lectio Divina, în spatele fiecărui cuvânt se caută chipul lui Cristos. De aceea, trebuie aprofundate temele importante în aşa fel încât să se perceapă bogăţia textului; trebuie citit şi confruntat cu textele asemănătoare sau paralele mai importante; trebuie extras – ca albinele – gustul cel mai genuin al textului şi gustat.

Lectio Divina este o activitate care implică inteligenţă, memorie, fantezie, afectivitate. Prin urmare, persoana  experimentează o muncă de memorizare, de asimilare, de pătrundere a sensului. Meditaţia presupune asimilarea personală a Cuvântului lui Dumnezeu, aşa încât să devină după aceea în noi izvor de rugăciune şi de contemplaţie.

 

CUNOAȘTEREA
Nu suntem primii sau unicii care citesc şi meditează aceste texte.
Există o tradiţie – mai întâi ebraică, apoi creștină – de lectură, de aprofundare, de comentare. Este vorba despre un mare fluviu de înţelepciune şi de credinţă trăită. Mărturia acestor auditori ai Cuvântului ajunge la noi prin comentariile lor referitoare la textele din Biblie, prin însăşi viaţa şi operele lor.

Dar există şi interpretarea artiştilor, cum sunt pictorii, sculptorii, muzicienii sau literaţii. Există şi un bogat patrimoniu de texte ale magisteriului şi există tradiţia „celebrativă” a textelor liturgice, care reprezintă, la fel, o interpretare de rugăciune şi inspiratoare de care trebuie ţinut cont. În acest mare fluviu al „tradiţiei ecleziale” ne inserăm noi şi ne apropiem de bogăţia vitală a Cuvântului.

 

Sursa: Secondin, Bruno (2008), Lectio DivinaCum poate deveni lectura în credinţă şi în rugăciune, Roma: Edizioni Carmelitane; www.lectiodivina.it.