Lectio Divina: „Venirea Domnului în casa noastră” este a douăsprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă vizita Mariei la Elisabéta (Lc 1,39-56).

Mihai Roca  |  07 august 2020


Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura vineri, 7 august 2020, ora 18:00, în „Casa Providenței” din Iași.

Pasajul biblic se deschide cu verbul Învierii pentru a exprima forța de nestăvilit a prezenței lui Dumnezeu în viața creaturilor sale. Atunci când el intră în casa noastră, în inima noastră, totul învie, totul se trezește la viață. Așa i s-a întâmplat și Mariei după vizita îngerului, după acel „da” pe care  ea i l-a spus lui Dumnezeu. Așadar, Maria învie. Așa cum s-a spus, de exemplu, despre Rebéca atunci când s-a ridicat și a început lunga sa călătorie pentru a-l întâlni pe Isáac și a-i deveni soție (Gen 24,61); sau cum se povestește despre soacra lui Petru, care s-a ridicat din pat, iar Isus a luat-o de mână, a eliberat-o de febră prin atingerea mâinilor sale, ale Mântuitorului (Lc 4,39).

În Maria suntem și noi; pregătiți pentru călătoria spre îmbrățișarea iubirii, pregătiți pentru însănătoșirea cea mai profundă a vieții și a inimii.

Termenul grecesc care exprimă salutul conține semnificația expresiilor „a scoate”, „a extrage” și apoi „a arunca”, „a trage”. O acțiune care, de multe ori, este atât de dificilă pentru noi, care suntem inclinați spre a rămâne protejați în interior, având mereu teama de a ne dărui fraților noștri! Maria, în schimb, nu se teme, pentru că ea iubește și oferă mereu ceva din ea însăși. Deschide tezaurul inimii, al vieții, și îl dăruiește…

Pentru a ne ajuta în meditație și rugăciune.

  • …ridicându-se Maria… sunt pregătit și eu să îndeplinesc această mișcare, mai întâi interioară și apoi exterioară? A mă ridica înseamnă și a lăsa deoparte ceea ce făceam, a lăsa deoparte din mâini ceea ce aveam, așa cum a făcut Lévi, publicanul (Lc 5, 27-28). Mă simt capabil acum, ajutat de Maria și alături de ea, să întind mâinile mele către Domnul pentru ca el să mă poată ridica (Fap 3, 7)?
  • …s-a dus în grabă… Maria este împinsă de o forță interioară care dă satisfacție vieții sale, lucrurilor pe care le face, deciziilor pe care le ia. Dacă privesc în interiorul meu, reușesc să găsesc o lumină, un motiv, o dorință sinceră, intensă, datorită căreia poate fi frumos și pentru mine să plec? Și apoi, există o direcție certă în viața mea, o destinație în fața ochilor mei?

Doamne Isuse, sunt plin de bucurie! La fel ca și Maria, și eu îți cânt Magnificat-ul mulțumirii, al laudei, pentru că tu ai privit la mine. Nu ai căutat măreții și onoruri în mine, ci ai iubit umilința și nimicnicia mea. O, Iubire victorioasă, tu te-ai ridicat în grabă, ai înviat pentru mine și ai venit să mă cauți; ai intrat în casă, în mine, și salutul tău m-a făcut să tresalt! Îţi mulțumesc pentru că tu ai înlăturat singurătatea mea cea veche. Acum și eu pot să mă întorc; nu mai sunt cum eram înainte. Urmez pașii Mariei, vin împreună cu ea înaintea feţei tale, acolo unde orice scop își găsește un sens, unde voi putea înțelege cărui fapt îi datorez toată iubirea pe care tu o ai pentru mine. Amin. (Sr. Maria Anastasia Cucca, OCarm.)

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).