„Va fi numit Fiul Celui Preaînalt” este a patra temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul Adventului (Anul B). Textul prezintă vestea adusă Mariei de către îngerul Gabriel (Lc 1,26-38).

Mihai Roca  |  19 decembrie 2020


 

Figura Mariei are o poziție centrală în Timpul Adventului: fie pentru că este mama Celui pe care îl așteptăm, fie pentru că este un model al fecioarei care așteaptă, fie pentru evenimentele care au precedat Nașterea Mântuitorului. Într-adevăr, sărbătorim în această perioadă şi Neprihănita Zămislire, festivitate ce folosește textul acesta.

Primul verset conține multe informații ce merită aprofundate:

– „În luna a șasea”:  este indicat timpul trecut de la ultima „misiune” a îngerului Gabriel, atunci când l-a înștiințat pe Zaharia că va avea un fiu. Relatarea prezintă în mod evident cele două maternități într-o strânsă legătură: avem în față desfășurarea progresivă a unui plan deja stabilit. Nu trebuie să înțelegem că avem în față o „cronică”, o relatare a evenimentelor; dimpotrivă, textul ne transmite un mesaj profund teologic: Dumnezeu are un plan. Făcând o paralelă cu fragmentul anterior, putem considera că Isus este prezentat într-o poziție „superioară” din mai multe aspecte, iar, la rândul ei, Maria are o atitudine mai „profundă” din punctul de vedere al credinței, pe lângă misiunea ei specifică deja asumată.

– „O cetate din Galileea, numită Nazaret”: această indicație are o valoare nu doar geografică, ci mai ales teologică. Este o localitate ce nu a fost niciodată menționată în Biblie până atunci; era disprețuită de contemporani, deoarece considerau că în acea regiune populația era simplă şi puțin onestă. De acolo, din Galileea neamurilor şi Nazaretul desconsiderat, Dumnezeu îl cheamă pe Cel Ales.

Trebuie să fim atenți şi la suma rezultată din adunarea mai multor perioade: 6 luni de la conceperea lui Ioan + 9 luni de sarcină a Mariei + 40 de zile (până la prezentarea la templu a lui Isus) = 490 de zile, adică cifra simbolică din Dan 9,24-27 (cele 70 de săptămâni) necesară pentru a ajunge la restaurarea templului şi a Alianței. Acest joc al simbolurilor nu este străin pentru Luca.

Prin acest episod, dar şi prin intermediul următoarelor capitole din Evanghelia după Luca, Dumnezeu ne arată faptul că mântuirea este înfăptuită; aceasta împlinește vechile profeții, dar, în același timp, deschide noi orizonturi.

Sfințenia lui Dumnezeu se întrupează în mijlocul nostru. Este o sfințenie care cere acordul Mariei, deși înfăptuise deja în ea o transformare, acceptarea totală şi disponibilitatea de a permite să fie realizat planul referitor la Cuvântul Său. Cu toate acestea, poate părea că ceva nu este în totalitate clar, dar Dumnezeu vrea să ne transmită prin acest text că istoria îi aparține, că El este fidel promisiunilor Sale şi va duce la împlinire planul Său de mântuire. Ceea ce El înfăptuiește este spre fericirea oamenilor şi vrea  să restabilească o împărăție a dreptății şi a păcii. Nu este vorba despre o intromisiune în viața noastră, ci despre o bogăție ce ne copleșește, un har care ne umple de bucurie.

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).