Tema a XXXVI-a: „Urmarea lui Cristos”propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste anprezintă mai întâi prima anunțare a morții şi învierii lui Isus făcută discipolilor și încercarea lui Petru de a elimina crucea şi suferința, iar apoi învățătura lui Isus despre modul în care trebuie să-l urmăm pentru a deveni discipolii şi discipolele sale  (Mc 8,27-35).


Petru nu a înțeles ce voia să spună Isus cu privire la crucea şi suferința sa: îl vedea pe Isus ca pe un Mesia glorios şi nu putea să accepte faptul că Învățătorul său trebuia să sufere. De fapt, el era influențat de propaganda conducerii politice din acea vreme, o tendință care îl prezenta pe Mesia doar în termeni victorioși. Petru voia ca Isus să fie așa cum el și-l imagina.

Întâlnirea Lectio Divina se va desfășura miercuri, 12 septembrie 2018, ora 19:00, în biserica „Sfânta Tereza” din Roman (Neamț). Întâlnirea va fi coordonată de pr. Eduard Pătrașcu.

În anii 70 ai primului secol d.C., perioadă în care Marcu a scris evanghelia sa, situația comunităților creștine a fost foarte dificilă. Creștinii erau prigoniți cu înverșunare, era multă suferință şi durere, iar peste tot se înălțau multe cruci. Cu șase ani înainte, în anul 64, împăratul Nero decretase prima mare persecuție împotriva creștinilor, în timpul căreia au fost martirizați mulţi creștini. În anul 70 d.C., romanii au distrus Ierusalimul din temelii, iar în multe țări începea să apară o puternică tensiune între iudeii convertiți la creștinism şi cei neconvertiți. Crucea lui Isus era considerată cel mai mare obstacol. Iudeii aveau convingerea că un răstignit nu putea fi acel Mesia așteptat de oameni, deoarece legea iudaică afirma că orice persoană crucificată trebuia să fie considerată blestemată de Dumnezeu (Dt 21,22-23).