Prima temă: „Revelarea Fiului Omului” propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul Adventuluiprezintă un fragment din discursul lui Isus despre sfârșitul lumii (Lc 21,25-28.34-36).

Textul evanghelic face parte din așa-numitul „discurs escatologic” (Lc 21,8-36). Celor care vorbeau despre frumusețea și grandoarea Templului, despre faptul că Templul era ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeți, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). La auzul acestor afirmații, discipolii l-au întrebat imediat pe Isus: „Învățătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” (Lc 21,7).

Întâlnirea Lectio Divina se desfășoară în următoarele centre:

  1. „Casa Surorilor Dominicane” din Siret (Suceava): marți, 27 noiembrie 2018, ora 18:00.
  2. Casa „Micile Slujitoare ale lui Cristos Rege” din Piatra Neamț: miercuri, 28 noiembrie 2018, ora 19:00.
  3. Sanctuarul „Fericitul Ieremia Valahul” din Onești (Bacău): miercuri, 28 noiembrie 2018, ora 19:00.
  4. Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Paul” din Traian (Neamț): joi, 29 noiembrie 2018, ora 18:00.
  5. Mănăstirea „Sfânta Monica” din Izvoare (Bacău): joi, 29 noiembrie 2018, ora 19:00.
  6. „Casa Providenței” din Iași: vineri, 30 noiembrie 2018, ora 18:00.

Este bine să răspundem corect la următoarele întrebări: atunci când spunem „sfârșitul lumii”, la sfârșitul cărei lumi facem referință? Ne referim oare la sfârșitul lumii în sens biblic, sau facem referință la sfârșitul „acestei lumi”, în care puterea răului strivește şi asuprește viața?

Nimeni nu știe cum va fi lumea cea nouă, deoarece nimeni nu poate să-şi imagineze ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care îl iubesc (cf. 1Cor 2,9). Noua lume a vieții fără moarte (cf. Ap 21,4) va schimba în bine totul, așa cum un copac depășește dimensiunea seminței sale (cf. 1Cor 15,35-38).

Primii creștini erau dornici să cunoască ziua sfârșitului lumii (cf. 2Tes 2,2; Fap 1,11), deși lor nu le-a fost dat „să cunoască timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate” (Fap 1,7). Unicul mod de a contribui la „venirea timpurilor de mângâiere de la Domnul” (Fap 3,20) este însă mărturia despre evanghelie în fiecare moment şi prin fiecare faptă, până la marginile pământului (cf. Fap 1,8).