Lectio Divina: „Prima vestire a morții și învierii lui Isus este a cincisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă mai întâi momentul în care Isus vestește moartea și învierea sa, iar apoi arată consecința recunoașterii lui Isus ca Mesia (Mt 16,21-27).

Mihai Roca  |  24 august 2020


Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsurile de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura sâmbătă, 29 august 2020, ora 19:00, la Sanctuarul „Fericitul Ieremia Valahul” din Onești (BC).

Fragmentul Mt 16,21-27 este situat între mărturisirea lui Simon Petru (Mt 16,13-20) și schimbarea la față (Mt 17,1-8) și este strâns legat de acestea. Isus cere celor Doisprezece să îi spună cine crede lumea ca este el și apoi dorește să știe ce cred și ei înșiși. Simon Petru răspunde: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Mt 16,16). Isus nu doar că acceptă această mărturisire, ci spune clar că identitatea sa adevărată i-a fost dezvăluită lui Simon Petru de către Dumnezeu. Și totuși insistă asupra faptului că discipolii nu trebuie să spună nimănui că el este Mesia. Isus știe bine că un astfel de titlu poate fi rău înțeles și nu vrea ca acest lucru să se întâmple. „De atunci” (Mt 16,21) începe să le explice progresiv celor Doisprezece ce înseamnă a fi Mesia: el este Mesia îndurerat, care va ajunge în gloria sa prin intermediul crucii.

Cele patru verbe: „să meargă”, „să sufere”, „să fie ucis” și „să învie” (v. 21) sunt precedate de verbul „trebuie”, sau poate mai bine „e necesar”. Este un verb care în Noul Testament are o semnificație teologică precisă. Indică faptul că este voința lui Dumnezeu ca un lucru anume să se întâmple, deoarece face parte din planul său de răscumpărare.

Moartea lui Isus poate fi percepută ca o consecință „logică” a atitudinii pe care el a adoptat-o față de instituțiile poporului său. Ca orice profet incomod, a fost îndepărtat. Însă Noul Testament insistă asupra faptului că moartea (și învierea) sa făcea parte din planul lui Dumnezeu, pe care Isus îl acceptă în libertate deplină.

Dumnezeule, căile tale nu sunt căile noastre și gândurile tale nu sunt gândurile noastre. În planul tău de răscumpărare este loc și pentru cruce. Fiul tău, Isus, nu s-a dat înapoi din fața crucii, „a îndurat crucea neținând seama de rușinea ei” (Ev 12,2). Ostilitatea adversarilor săi nu l-a putut distrage de la decizia fermă de a împlini voința ta și de a vesti Împărăția ta, indiferent ce avea de îndurat. Tată, întărește-ne cu darul Duhului tău! El să ne facă capabili să îl urmăm pe Isus cu determinare și fidelitate. Să ne facă imitatori ai săi în a te așeza pe tine și Împărăția ta în centrul vieții noastre. Să ne dea puterea de a înfrunta adversitățile și greutățile, astfel încât să înflorească progresiv în noi și în toată lumea viața adevărată. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).

Imagine

Tiziano Vecellio, The Tribute Money (1540)
Sursa: commons.wikimedia.org