Lectio Divina: „Parabola talanților” este a douăzeci și șasea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă o parabolă despre harurile pe care fiecare persoană le primește de la Dumnezeu și modul în care le primește  (Mt 25,14-30).

Mihai Roca  |  9 noiembrie 2020


 

Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura marți, 10 noiembrie 2020, ora 19:00, în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Paul” din Traian (NT).

„Parabola talánților” (Mt 25,14-30) face parte din cel de-al cincilea discurs al Noii Legi (Mt 24,1 – 25,46) și se situează între parabola celor zece fecioare (Mt 25,1-13) și cea a judecății finale (Mt 25,31-46). Aceste trei parabole explică conceptul referitor la timpul venirii Împărăției. Parabola celor zece fecioare insistă asupra vigilenței: împărăția lui Dumnezeu poate sosi dintr-un moment în altul. Parabola talanților se axează pe creșterea Împărăției: Împărăția crește atunci când folosim darurile primite pentru a sluji. Parabola judecății finale ne învață cum să ajungem în posesia Împărăției: Împărăția este primită atunci când îi acceptăm pe cei mici.

Unul dintre lucrurile care au un impact asupra vieții noastre este ideea pe care ne-o facem despre Dumnezeu. Dintre iudeii din rândul fariseilor, unii și-l imaginau pe Dumnezeu ca pe un judecător sever care trata persoanele în funcție de meritul pe care și-l câștigau prin observarea Legii. Acest mod de a-l vedea pe Dumnezeu provoca teamă și împiedica persoanele să crească. Le împiedica să deschidă un spațiu înăuntrul lor pentru a primi noua experiență a lui Dumnezeu pe care o comunica Isus. Pentru a ajuta aceste persoane, Matei povestește parabola talanților.

Parabola povestește istoria unui om care, înainte de a pleca în călătorie, împarte bunurile sale servitorilor, oferindu-le cinci, doi, respectiv un talant, fiecăruia după posibilitățile sale.

Un talant corespunde unei cantități de 34 kilograme de aur, ceea ce nu este puțin! În definitiv, toți primesc același lucru, pentru că fiecare dintre ei primește „în funcție de puterile sale”. Cel care are vasul mare îl umple, cel care are vasul mic îl umple și el.

Iată că stăpânul pleacă în străinătate și rămâne acolo pentru mai mult timp. Povestirea ne lasă un pic în suspans. Nu știm motivul pentru care stăpânul împarte banii săi servitorilor și nu știm nici care va fi finalul povestirii. Poate că scopul său este ca toți cei care ascultă parabola să înceapă să facă comparație între viața lor și istoria descrisă în această parabolă.

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).

 

Imagine: Willem de Poorter’s, Parabola talanților (sec. XVII)
Sursa: commons.wikimedia.org.