Lectio Divina: „Parabola muncitorilor trimiși la lucru în vie” este a optsprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic îl descrie pe Isus ca fiind stăpânul viei (Mt 20,1-16).

Mihai Roca  |  14 septembrie 2020


Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura marți, 15 septembrie 2020, ora 19:00, la Oratoriul „Maria Bambina” din Bacău.

Prin imaginea viei, o imagine aparent simplă și care face parte din viața de fiecare zi, Scriptura rezumă o realitate bogată și profundă, tot mai plină de semnificație, pe măsură ce textele se apropie de deplina revelație a lui Isus. În 1Regi 21 este povestit incidentul violent pe care l-a avut Nabót, un simplu supus al regelui corupt Aháb, care avea în posesiune o vie plantată, spre nenorocul său, foarte aproape de palatul regelui.

Isaía ne spune clar în capitolul 5 că prin imaginea viei este simbolizat poporul lui Israel, așa cum stă scris: „Via Domnului oștirilor este casa lui Israél; locuitorii din Iúda, plantația lui preferată” (Is 5,7). Pe acest popor, Dumnezeu l-a iubit cu o iubire infinită și veșnică, pecetluită de o alianță sacră; se îngrijește de el exact așa cum ar face un viticultor cu via sa, făcând orice sacrificiu pentru ca ea să poată produce roadele cele mai bune.

Ce ar mai fi trebuit să facă pentru noi și nu a făcut (Is 5,4)? S-a înjosit infinit de mult, încât Dumnezeu s-a făcut chiar El însuși vie; a devenit vița cea adevărată (In 15,1 şi următoarele) ale cărei mlădițe suntem noi. Tatăl, care este viticultorul, continuă lucrarea sa de iubire în noi pentru ca noi să aducem rod, iar el așteaptă cu răbdare; el curăță, el cultivă, dar apoi ne trimite pe noi să lucrăm, să culegem roadele pentru a i le oferi.

Stăpânul viei stabilește drept recompensă pentru munca unei zile un dinar – o sumă bună, care permitea un trai decent. Corespunde mai mult sau mai puțin drahmei convenite de bătrânul Tobít cu însoțitorul fiului Tobía pentru drumul către Média (Tob 5,15).

Dar, în povestirea din Evanghelie, acest dinar este imediat numit altfel de către stăpân; de fapt, spune: „ceea ce este drept vă voi da” (v. 4). Moștenirea noastră, salariul nostru este cel drept, cel bun – Domnul Isus. De fapt, el nu dăruiește, nu promite altceva decât pe el însuși. Răsplata noastră este în ceruri (Mt 5,12), la Tatăl nostru (Mt 6,1). Nu este dinarul care era folosit pentru plata taxei pe cap de locuitor romanilor, dinar pe care se afla imaginea și inscripția regelui Tiberiu Cezár (Mt 22,20), ci aici este figura lui Isus, numele și prezența sa. El ne spune: „Eu sunt cu voi nu doar astăzi, ci în toate zilele până la sfârșitul lumii; Eu însumi voi fi răsplata ta.”

Textul oferă vieții noastre o energie foarte puternică ce derivă din verbele a (ne) trimite și a merge, repetate de două ori; ambele verbe se referă la noi, ne ating în profunzime, ne cheamă și ne pun în mișcare. Este Domnul Isus cel care ne trimite, făcând din noi apostoli: „Iată, eu vă trimit” (Mt 10,16).

În fiecare zi, Domnul ne cheamă pentru a merge în misiunea sa și ne repetă acel „mergeți!”, iar fericirea noastră este ascunsă chiar aici, în punerea în aplicare a acestui cuvânt. Să mergem acolo unde ne trimite el, în lumea pe care ne-o arată el, spre realități și persoane pe care el ni le scoate în cale.

Am văzut și am gustat iubirea gratuită a Domnului, milostivirea sa fără margini; am primit răsplata, salariul pe care nu îl meritam; am fost umplut de har. Acum tresalt de o bucurie glorificatoare de nedescris; acum văd! Având sufletul reînnoit, cânt laudă acestei Iubiri minunate pe care Domnul o dăruiește cu generozitate fără margini, fără măsură și fără să rețină ceva pentru el. Aleluia!

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).

Imagine

Mironov Andrey, Christ with his disciples (2016)
Sursa: commons.wikimedia.org.