Lectio Divina: „Parabola celor doi fii” este a nouăsprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă o parabolă despre situația tensionată dintre Isus și autoritățile din Ierusalim (Mt 21,28-32).

Mihai Roca  |  21 septembrie 2020


 

Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura marți, 22 septembrie 2020, ora 20:00, la „Casa Surorilor Dominicane” din Siret (Suceava).

Isus se îndepărtează de Galileea, traversează Iordanul și își începe ultima sa călătorie spre Ierusalim (Mt 19,1). Cu mult înainte spusese că trebuie să meargă la Ierusalim pentru a fi arestat și omorât, dar că apoi va învia (Mt 16,21; 17,22-23). Iată că a venit momentul să meargă până în capitală și să înfrunte închisoarea și moartea (Mt 20,17-19).

Sosind la Ierusalim, Isus devine motiv de conflict. Pe de o parte, poporul îl primește cu bucurie (Mt 21,1-11). Până și copiii îl aclamă când, printr-un gest profetic, alungă vânzătorii din templu și vindecă orbii și șchiopii (Mt 21,12-15). Pe de altă parte, arhiereii și cărturarii îl critică. Aceștia îi cer să le ordone copiilor să tacă (Mt 21,15-16). Situația este atât de tensionată încât Isus trebuie să petreacă noaptea în afara cetății (Mt 21,17; cf In 11,53-54). Însă în ziua următoare, dis-de-dimineață, se întoarce deja și, pe drumul care duce spre templu, blestemă un smochin, simbol al cetății Ierusalimului – copac fără rod, numai cu frunze (Mt 21,18-22). Intră apoi în templu și începe să învețe poporul.

Ce părere aveți? Întrebarea este provocatoare. Isus le cere celor care îl ascultă să fie atenți și să răspundă. În contextul în care este situată parabola, persoanele invitate să se pronunțe sunt arhiereii și bătrânii poporului (Mt 21,23). Sunt aceiași care, din frică față de popor, nu au dorit să răspundă la întrebarea referitoare la originea lui Ioan Botezătorul: dacă era din cer sau de la oameni (Mt 21,24-27). Tot ei vor căuta apoi un mod pentru a-l aresta pe Isus (Mt 21,45-46).

Un om avea doi fii. Isus povestește cazul unui tată de familie care s-a apropiat de primul dintre fii și i-a zis: „Fiule, du-te azi și lucrează în vie!” El i-a răspuns: „Nu vreau”, dar apoi i-a părut rău și s-a dus. Apoi i-a spus același lucru și celui de-al doilea fiu. Tânărul i-a răspuns: „Da, Doamne”, dar apoi nu s-a dus. Ascultătorii, și aceștia tați de familie, cunoșteau acest lucru cu siguranță din experiența proprie.

Prin intermediul parabolei, Isus inversează totul: cei care erau considerați ca încălcând Legea și care erau condamnați pentru aceasta erau, de fapt, cei care l-au ascultat pe Dumnezeu și care căutau să meargă pe calea dreptății; în timp ce aceia care considerau că respectă Legea lui Dumnezeu erau, în realitate, cei care nu îl ascultau pe Dumnezeu.

Sunt și eu, Isuse, asemenea celor doi fii din parabolă. Uneori promit să te urmez, însă limba este mai rapidă decât faptele sau voința este mai slabă comparativ cu diferitele situații. De multe ori renunț prea repede, îți mărturisesc cedarea mea și fricile mele și apoi mă răzgândesc și pornesc încet pe drumul pe care tu l-ai trasat pentru mine. De ce suntem atât de slabi și puțin consecvenți, atât de complecși și de copleșiți de impulsurile interioare și exterioare? Poate că noi suntem singurii care nu suntem mulțumiți de noi înșine, dezamăgiți de perfecționismul nostru și de gustul eficienței. Tu ne înțelegi și vezi dincolo de autoînțelegerea noastră, survolezi dincolo de momentele de oboseală, nu ești atât de dur încât să ne vrei inflexibili. De aceea lauzi răzgândirea, dacă duce la bine, și ne atenționezi atunci când nu suntem coerenți, când ne îndreptăm spre rău. De aceea închei scandalizându-ne, vorbind despre vameși și desfrânate căiți, care vor merge înaintea noastră în Împărăția ta. Dacă vom depăși tentația judecării, vom avea și noi un motiv să îți mulțumim pentru îndurarea ta, dat fiind că suntem atât de pricepuți în a observa paiul din ochiul altora, dar a ignora cu ușurință bârna din ochiul nostru. Însă, înainte de toate, în școala ta vom rămâne copii, învățând să ne iertăm și să ne acordăm timpul necesar, să facem ca viața noastră să devină mai ușoară și mai tolerabilă. Amin. (Pierfortunato Raimondo)

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).

 

Imagine: Biblie, Parabola celor doi fii (1902)