„Nașterea lui Ioan Botezătorul” este a douăzeci și doua temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste an (Anul B). Textul prezintă mesajul adus de înger lui Zaharia (Lc 1,57-66.80).

 

Acest fragment din evanghelie face parte din așa-numitele „relatări despre copilăria lui Isus”. Fragmentul urmează după episodul vizitei Mariei „în casa lui Zaharia” (Lc 1,40) şi după „buna-vestire” a îngerului. Mesajul adus de înger inaugurează cu bucurie împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu poporului său (Lc 1,26-38). Bucuria „timpurilor noi”, care a copleșit inima Mariei, se revarsă acum şi în inima Elisabetei (Lc 1,41). Maria îl „preamărește pe Dumnezeu” (Lc 1,41), deoarece a făcut lucruri minunate în ea, așa cum săvârșise în trecut minuni şi pentru poporul ales.

Fiul nu va avea numele tatălui său, Zaharia, ci va fi numit Ioan. Zaharia ne amintește de faptul că Dumnezeu nu uită de poporul său. Într-adevăr, numele lui Zaharia înseamnă „Dumnezeu își amintește”. Prin urmare, fiul său nu mai putea fi numit „Dumnezeu își amintește”, deoarece promisiunile lui Dumnezeu începeau să se împlinească.

Misiunea profetică a lui Ioan dezvăluie nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. În ebraică, Johanán înseamnă „Dumnezeu este har”. Această milostivire divină se concretizează prin trimiterea Fiului său, Isus, în mijlocul poporului ales, „precum a promis prin gura sfinților săi profeți care au fost din vechime” (Lc 1,70). Numele lui Ioan arată, așadar, identitatea şi misiunea sa.

 

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).