„Isus învață în sinagoga din Nazaret” este a douăzeci și cincea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste an (Anul B). Textul prezintă revenirea lui Isus la Nazaret, locul în care a copilărit  (Mc 6,1-6).

 

Marcu arată faptul că prezența şi faptele lui Isus erau un motiv de bucurie pentru unii şi de respingere pentru alții. În timp ce relatează într-un continuu crescendo conflictul dintre Isus şi opozanții săi, evanghelistul lasă să se vadă cum misterul lui Dumnezeu învăluia persoana lui Isus. Narațiunea din capitol al VI-lea marchează însă o cotitură: oamenii din Nazaret se închid în fața lui Isus (Mc 6,1-6), iar Isus, văzând ostilitatea şi necredința lor, se îndreaptă spre alte comunități. Isus va merge în Galileea şi își va trimite discipolii în misiune, învățându-i cum să relaționeze cu persoanele, astfel încât să promoveze o adevărată comuniune care nu exclude pe nimeni (Mc 6,7-13).

Când Marcu a scris evanghelia, comunitățile creștine trăiau într-o situație dificilă, fără speranța de mai bine din timpul lui Isus. S-ar putea spune că, din punct de vedere uman, ele nu mai întrezăreau un viitor sigur. În acest sens, descrierea conflictului trăit de Isus la Nazaret şi trimiterea discipolilor deschideau noi orizonturi de activitate misionară și făcea ca primele comunități să devină întreprinzătoare. Pentru cei care cred în Isus, nu era posibil să existe o situație fără speranță.

Trecerea prin Nazaret a fost dureroasă pentru Isus. Cea care fusese înainte comunitatea sa tindea acum de a nu mai fi ca mai înainte. Ceva se schimbase între timp. Așa cum vom vedea în această Lectio Divina, experiența respingerii din partea concetățenilor săi îl va determina pe Isus să-şi schimbe modul de a acționa.

De când ai început să participi la activitățile comunității s-a schimbat ceva în relațiile cu familia şi cu prietenii tăi?

Participarea la viața comunității te-a ajutat să primești persoanele din jurul tău cu deschidere, să ai mai multă încredere în ele, mai ales în cele simple şi sărace?

Doamne Isuse, în fața Cuvântului tău – care îi numește „fericiți” pe cei care nu se scandalizează de tine – îți încredințăm toate îndoielile, temerile şi neîncrederea noastră, fiind conștienți de slăbiciunile care ne amintesc că suntem făcuți din pământ, deși noi ne dorim veșnicia. Nu vrem să fim printre cei care nu au putut contempla minunile tale, printre cei care erau prea ocupați să se uite la propriile limite umane şi ale celor din jurul lor.

Doamne Isuse, te rugăm, eliberează-ne de prejudecăți, prin puterea Cuvântului tău încurajator şi clar, eliberează-ne de teama de a fi criticați de ceilalți din jurul nostru! Te rugăm, îndreaptă-ți spre noi privirea ta blândă şi fraternă de Mântuitor, tu, care te-ai făcut asemenea nouă prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru a ne primi cu iubire iertătoare şi milostivă, pe noi şi pe toți oamenii, ca un dar bineplăcut ție. Amin.

 

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).

Imagine: Bernard Werner, Nazaret Synagogenkirche (2008)

Sursa: commons.wikimedia.org