Tema a XVI-a: „Isus a trăit în lume, dar nu era din lume” prezintă o parte din rugăciunea adresată de Isus Tatălui chiar în timpul ultimei întâlniri cu discipolii; aceste versete sunt cunoscute ca „testamentul lui Isus” sau „rugăciunea sacerdotală”.
de Mariana Sofronie | 08 mai 2018

Isus îşi ia rămas bun și îi cere Tatălui ca discipolii să fie consacrați în adevăr (In 17,11-19). Deoarece se găsesc în rugăciune sentimentele şi preocupările trăite de Isus în momentul în care se pregătea pentru a merge la Tatăl, aceste versete cuprind „testamentul lui Isus”: o rugăciune de mijlocire la Tatăl pentru discipoli. Rugăciunea conține cuvintele rostite de Isus în ultimele momente trăite alături de cei dragi. Aducerea aminte a acestor cuvinte foarte importante implică memoria sacră a acelui eveniment

Doamne Isuse, pregătește inimile noastre pentru venirea Duhului Sfânt printr-o nouă şi curajoasă deschidere în fața cuvântului tău.
Doamne Isuse, cu ajutorul harului divin, vom cunoaște cine ești şi vom simți că suntem poporul celor mântuiți prin apa Botezului şi prin darul Duhului Sfânt, că suntem un popor unit în jurul tău, un popor capabil de a învinge orice slăbiciune.
Doamne Isus, dă-ne harul de a ne bucura de prezența, pentru a trăi propria consacrare cu mult entuziasm, ducând tuturor darul mântuirii oferit de tine. Amin.
(Rugăciune, Lectio Divina, tema a XVI-a)