Lectio Divina: „Îndreptarea fraternă în comunitate” este a șaisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă două aspecte din a doua parte a Discursului comunității: îndreptarea fraternă și rugăciunea în comun (Mt 18,15-20).

Mihai Roca  |  31 august 2020


Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura în următoarele centre:

– Mănăstirea „Maica Unității” (NT), miercuri, 2 septembrie 2020, ora 19:00;
– „Casa Providenței” din Iași, vineri, 4 septembrie 2020, ora 18:00.

Evanghelia după Matei organizează cuvintele lui Isus în cinci mari predici sau discursuri. Aceasta arată că spre sfârșitul primului secol – epocă în care s-a realizat redactarea finală a Evangheliei după Matei – comunitățile creștine aveau deja forme foarte practice de cateheză. Cele cinci discursuri erau ca cinci mari fulgere care indicau direcția drumului. Ele ofereau principii concrete pentru instruirea persoanelor și pentru a le ajuta să rezolve problemele. De exemplu, Discursul comunității (Mt 18,1-35) cuprindea instrucțiuni despre modul în care trebuiau să trăiască membrii unei comunități în așa fel încât aceasta să fie o manifestare a Împărăției lui Dumnezeu.

Isus trasează reguli simple și concrete pentru a ne arăta cum trebuie să procedăm în cazul conflictelor din comunitate. Dacă un frate sau o soră păcătuiesc, adică dacă au un comportament care este în dezacord cu viața comunității, tu nu trebuie să îi denunți în mod public în fața comunității. Mai întâi trebuie să vorbești cu ei încercând să cunoști motivele pentru care ei acționează în acest fel. Dacă nu obții niciun rezultat, adună două sau trei persoane din comunitate pentru a vedea dacă ajungi la un acord.

În caz extrem, epuizate fiind toate posibilitățile, cazul fratelui trebuie să fie expus comunității. Și dacă persoana nu dă ascultare consiliului comunității, atunci ea să fie pentru tine „ca un păgân și un vameș!”, adică la fel ca o persoană care nu aparține comunității – mai mult: ca una care nu vrea să facă parte din comunitate. Așadar, nu ești tu cel care o excluzi, ci este chiar persoana însăși cea care se exclude din viața comunității.

Isus nu dorește să amplifice excluderea. Dimpotrivă, el vrea să favorizeze includerea. Toată viața sa a făcut acest lucru: a primit și a reintegrat persoanele care, în numele unei false concepții despre Dumnezeu, au fost excluse din comunitate. Însă el, desigur, nu poate împiedica o persoană care este în dezacord cu Vestea cea Bună a Împărăției să refuze să aparțină comunității și să se excludă singură. Adică ceea ce au făcut, de fapt, unii farisei și învățați ai Legii. Dar, și în asemenea cazuri, comunitatea trebuie să se comporte precum Tatăl din parabola fiului risipitor. Trebuie să-și amintească mereu de acel frate și să se roage pentru el, în așa fel încât acesta să-și schimbe părerea și să se întoarcă în comunitate.

Duhule Sfinte, lasă-mă să-ți vorbesc încă o singură dată! E dificil pentru mine să mă sustrag întâlnirii cu acest Cuvânt, pentru că tu ești prezent, trăiești și acționezi prin el. Îți prezint ție, intimității tale, Iubirii tale chipul meu de discipol; mă oglindesc în tine, Duhule Sfinte. Îți încredințez ție, degetului mâinii drepte a Tatălui, trăsăturile mele, ochii, buzele și urechile mele… săvârșește opera de vindecare, de eliberare și de salvare! Fie ca azi să renasc, om nou născut din sânul focului tău, din respirația vântului tău! Duhule Sfinte, eu știu că nu m-am născut ca să fiu singur; de aceea, te rog, trimite-mă la frații mei, pentru ca să le pot vesti Viața care vine de la tine! Amin.

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).

Imagine

Leonello Spada, The Return of the Prodigal Son (1600)
Sursa: commons.wikimedia.org