„Eu sunt vița cea adevărată” este a paisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul Postului Mare (Anul B). Textul prezintă parabola viței și a mlădițelor (In 15,1-8).

Aceste puține versete fac parte din marele discurs al lui Isus ţinut apostolilor în momentul intim al ultimei cine; discursul începe cu versetul 31 din capitolul 13 şi continuă până la capitolul 17. Este vorba de o unitate foarte strânsă, profundă şi de nedespărţit, care nu are paralelisme în celelalte evanghelii şi care ne oferă o imagine despre Isus în viaţa dumnezeiască şi în misterul Sfintei Treimi.

Este un text în care, ca în niciun alt loc din Sfintele Scripturi, se afirmă profunzimea, puterea, misiunea, bucuria, durerea, speranța şi lupta vieții de credință. Puţine versete, dar pline de iubirea totală pe care Isus a avut-o pentru ai săi, pentru noi, cei de astăzi, dar şi pentru cei dintotdeauna.

În virtutea acestei iubiri, ca suprem şi definitiv gest de gingăşie nemărginită, ce cuprinde în sine toate gesturile de iubire, Domnul le oferă alor săi o nouă modalitate de fi prezent în mijlocul lor prin intermediul parabolei viţei şi a mlădiţelor sale şi prin proclamarea minunatului verb a rămâne, repetat de mai multe ori. Isus îşi începe această nouă istorie prin fiecare dintre noi, prin prezenţa sa în noi. El nu mai este alături de noi fizic, aşa cum a fost cu apostolii, pentru că s-a întors la Tatăl, dar rămâne în sufletul nostru.

 

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).