„Eu sunt pâinea vieții” este a douăzeci și noua temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste an (Anul B). Textul prezintă dialogul dintre Isus și mulțimea care dorea să primească mai multă pâine (In 6,24-35).

 

Văzuseră minunea, se săturaseră şi voiau să li se mai dea pâine. Nu erau preocupați să vadă „semnul” sau ceea ce voia Dumnezeu să transmită prin acesta.

Atunci când s-a întâlnit cu oamenii în sinagoga din Cafarnaum, Isus a avut cu ei o dialog lung, numit „Discursul despre Pâinea vieții” (In 6,22-71). Nu este vorba despre un discurs în adevăratul sens al cuvântului, ci despre șapte dialoguri scurte prin care se explică semnificația înmulțirii pâinilor – simbol al noului exod şi al cinei euharistice.

Conversația lui Isus cu mulţimea, cu „iudeii” şi cu discipolii este un dialog frumos, dar şi exigent în acelaşi timp. Isus a încercat să deschidă ochii oamenilor, pentru ca ei să învețe cum să interpreteze evenimentele şi cum să descopere în ele schimbarea ce trebuiau să o facă în viaţa lor.

Nu era suficient ca oamenii să alerge după minunile ce înmulțeau pâinile necesare pentru trup. Nu numai cu pâine trăiește omul. Lupta pentru viață nu dă rezultate fără o trăire spirituală profundă.

 

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).

Imagine: Autor necunoscut, At the Synagogue in Capernaum, (sec. XI)

Sursa: wikipedia.org