„Discursul final” este a patruzeci și șasea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste an (Anul B). Textul prezintă discursul final al lui Isus despre venirea Fiului Omului pe nori cu putere mare și glorie  (Mc 13,24-32).

Doamne, privesc la ramura fragedă a smochinului ce simbolizează viața mea şi aștept ascultând Cuvântul. Iar în timp ce umbrele serii devin tot mai lungi, mă gândesc la tine și descopăr o mare profundă în inima mea.

Doamne, știu că așteptările mele se vor împlini în timpul tău veșnic și că timpul ce mi l-ai oferit va deveni un loc de împlinire a așteptărilor tale. Valurile vieţii de fiecare zi se sparg de experiențele arzătoare ale prezenței tale, asemenea desenelor de pe nisipul pe care marea mi le-a șters de fiecare dată.

Doamne, sunt fericit. Sunt fericit de sărăcia mea, de nisipul care se împrăștie atunci când cuvântul tău îmi vorbește.

Doamne, noi vrem uneori să oprim timpul prin scrierile şi vorbele noastre sau prin realizarea unor opere impresionante menite a rezista intemperiilor secolelor.

Doamne, te oprești şi scrii pe nisip pentru a înfăptui opere de iubire înmiresmate de parfumul suferințelor celor bolnavi şi de sunetul vocilor sfâșietoare ale celor care nu găsesc nicio formă de căldură sufletească. Toate aceste opere rămân în inima lui Dumnezeu şi în memoria celor vii, a celor atenţi la urmele lăsate de porumbel pe cerul propriei lor existențe.

Doamne, dă-mi harul să pot privi în fiecare zi la norii pe care vei veni în slavă şi să aștept cu dor nespus întoarcerea ta, o, iubire gingașă a sufletului meu! Amin.

(Lectio divina, Rugăciunea finală)

 

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul B).

Imagine: Gustav Doré, The triumph of christianity over paganism (1899)

Sursa: commons.wikimedia.org