Lectio Divina: „Cine are urechi, să asculte!” este a șaptea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă parabola semănătorului (Mt 13,1-23).

Mihai Roca  |  6 iulie 2020


 

Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura marți, 7 iulie 2020, ora 19:00, în biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” din Traian (NT).

După povestirea parabolei și înainte de explicarea sa (13,18-23), discipolii se apropie de Isus (verbul „se apropie” exprimă raportul intim cu Isus) și îi adresează o întrebare explicită, nu înțeleg motivul pentru care Isus vorbește mulțimilor în parabole (v.10: De ce le vorbești în parabole?). Răspunsul la întrebarea pusă de ei îl primesc la v.13: …lor le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă. Ca și cum ar spune: „Mulțimile nu simt și nici nu înțeleg.” Isus nu dorește să forțeze mulțimile să înțeleagă.

Spre deosebire de mulțimi, discipolii au o poziție privilegiată (13,11). Isus arată acest lucru în prima parte a răspunsului, atunci când face diferența dintre cei cărora le-au fost făcute cunoscute misterele Împărăției și cei care au fost excluși din acest plan al cunoașterii. Cunoașterea misterelor lui Dumnezeu – adică însuși planul lui Dumnezeu – este posibilă printr-o intervenție divină, și nu prin intermediul forțelor omenești. Discipolii sunt prezentați ca fiind cei care înțeleg cuvântul lui Isus nu pentru că ar fi mai inteligenți, ci pentru că el însuși le explică lor cuvântul său.

Ce poate transmite astăzi Bisericii această parabolă? Ce fel de teren prezintă comunitatea noastră bisericească? La nivel personal, ce disponibilitate interioară și înțelegere manifestăm față de ascultarea Cuvântului?

Doamne, parabola ta despre semănător se referă la fiecare dintre noi, la căile vieții noastre, la asprimea vieții cotidiene, la dificultatea și momentele de docilitate care constituie ambientul nostru interior. Toți suntem, din când în când, şi drum, şi pietre, şi spini. Dar și pământ fertil, bun. Eliberează-ne de ispita puterilor negative care încearcă să anuleze forța cuvântului tău. Fortifică voința noastră atunci când emoțiile trecătoare și neconcordanțele fac mai puțin eficientă atracţia cuvântului tău. Ajută-ne să păstrăm bucuria pe care întâlnirea cuvântului tău îl produce în inima noastră. Fă ca inima noastră să fie puternică, pentru ca în încercare să nu ne simțim neajutorați și expuși, astfel, descurajării. Dă-ne forța de a depăși rezistențele pe care le interpunem în fața cuvântului tău atunci când apar preocupările lumii sau când suntem înșelați de mirajul banului, seduși de plăcere, de vanitatea de a ne afișa. Transformă-ne în pământ bun, persoane primitoare, pentru a fi capabili să ne angajăm în slujirea cuvântului tău. Amin!

Versiunile text şi pdf ale acestei lectio divina pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).