„Aveți grijă! Vegheați” este prima temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul Adventului (Anul B). Textul prezintă tema venirii Fiului Omului (Mc 13,26-37).

Mihai Roca  |  29 noiembrie 2020


 

Nu teamă, ci angajament. Marcu nu dorește să ne înspăimânte cu descrierea unor evenimente catastrofale – deși sunt prezente şi acestea până la versetul 25 –, ci ne invită să ieșim atât din amorțeală și din detașarea sceptică, cât şi din entuziasmul apocaliptic marcat de semnele sfârșitului. Aceste pagini evanghelice sunt o sursă inepuizabilă pentru clarvăzătorii şi vizionarii din toate timpurile.

Pentru a înțelege bine concluzia lungului discurs din Evanghelia după Marcu, trebuie să reținem că totul a început de la exclamația unui discipol în fața măreției Templului, admirat de pe Muntele Măslinilor (Mc 13,1). Isus i-a răspuns acestuia că în viitor nu va rămâne nimic în picioare din acea splendoare (Mc 13,2). Apoi, în timpul conversației cu patru dintre discipolii săi, a fost întrebat despre timpul în care cele prezise se vor împlini şi despre semnele premergătoare.

Isus nu a menționat o dată sau anumite semne, ci i-a invitat pe discipoli să vegheze, pentru că vor fi multe înșelăciuni şi iluzii, iar unii dintre cei „aleși” vor cădea victime acestora; suferința va fi mare şi teribilă.

Tonul sfătuitor: vedeți/învățați/cunoașteți. Este evidențiată atitudinea de veghere a celui care reflectă şi învață din fenomenele naturale, și care știe să discearnă sensul semnelor mici. Diviziunea timpului în patru perioade aparține romanilor, nu evreilor (care îl împărțeau în trei perioade). Necunoașterea Fiului a reprezentat întotdeauna o problemă și a fost pusă în legătură cu decizia finală a Tatălui ceresc la sfârșitul lumii.

Cu mare probabilitate, evanghelistul Marcu se adresa unei comunități care începea să fie „somnolentă”, indiferentă, care nu mai așteaptă nimic și care credea în revenirea Domnului doar la nivel teoretic, nemaifiind convinsă de implicarea sa activă și plină de entuziasm în timpul așteptării Fiului Omului. De aceea, înainte de a merge spre Pătimirea sa, ultimul cuvânt rostit de Domnul este un îndemn: „Vegheați!” Acesta este îndemnul său adresat tuturor.

Invitația la vigilență încearcă să ne trezească din pasivitate și resemnare, impulsionându-ne să tindem în mod dinamic spre ceea ce se poate construi în așteptare: speranța. Ieșim din starea de somnolență mai ales atunci când conștientizăm semnificația acestor două simboluri dragi tradiției creștine: viața ca pelerinaj și vocația de pelerin.