Lectio Divina: „Acceptarea celor marginalizați” este a treisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă vindecarea fiicei unei canaaneénce (Mt 15,21-28).

Mihai Roca  |  10 august


 

Cu respectarea normelor date de autoritățile civile privind măsuri de prevenire și de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfășura marți, 11 august 2020, ora 19:00, în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Paul” din Traian (NT).

Isus se îndepărtează de Galileéa, trece dincolo de frontierele teritoriului național și primește o femeie străină care nu aparținea poporului și cu care îi era interzis să discute. Evanghelia după Marcu ne informează că Isus nu voia să fie recunoscut. Dorea să rămână anonim. Dar, conform celor întâmplate, faima i se răspândise deja  (Mc 7,24). Poporul află despre el și o femeie vine să îi ceară ceva lui Isus.

Femeia era dintr-un alt neam și avea o altă religie. Ea începe să îl roage pentru însănătoșirea fiicei ei, care era posedată de un duh necurat. Păgânii nu își făceau probleme atunci când îl urmăreau pe Isus. Iudeii, în schimb, întâmpinau probleme atunci când trebuiau să conviețuiască cu păgânii! Lor le era interzis de Lege să intre în contact cu o persoană dintr-un alt neam sau altă religie.

Femeia strigă, dar Isus nu îi răspunde. Un comportament straniu! Fiindcă certitudinea care este prezentă în întreaga Biblie, de la început până la sfârșit, este că Dumnezeu ascultă întotdeauna strigătul poporului asuprit. De ce? Până și discipolii sunt surprinși de comportamentul lui Isus și îi cer ca să-i răspundă. Ei vor să se elibereze de acel strigăt: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” Isus le explică tăcerea sa: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israél.”

Tăcerea este legată de cunoștința pe care Isus o are despre misiunea sa și de loialitatea față de Legea lui Dumnezeu. Forma pasivă arată că subiectul acțiunii verbului este Tatăl. Este ca și cum ar spune: „Tatăl nu dorește ca eu să o ascult pe această femeie pentru că el m-a trimis doar pentru oile pierdute ale casei lui Israél!” Din același motiv, în epoca în care Matei scria Evanghelia sa, fariseii spuneau: „Nu putem intra în contact cu păgânii!”

Dumnezeule bun, a cărui împărăție înseamnă iubire și pace, creează tu însuți în noi acea liniște care este necesară pentru ca sufletul nostru să comunice cu tine. A acționa în liniște, a dori fără pasiune, a avea zel fără agitație – toate acestea nu pot veni decât de la tine, înțelepciune veșnică, activitate infinită, odihnă fără de sfârșit, principiu și model al adevăratei vieți pașnice.

Tu ne-ai promis această pace prin gura profeților, ne-ai trimis-o prin Isus Cristos și ne-ai oferit garanția ei prin harul Duhului tău.

Nu permite ca invidia Dușmanului, neliniștea patimilor și scrupulele conștiinței să ne facă să pierdem acest dar ceresc care este garanția iubirii tale, obiectul promisiunilor tale, recompensa sângelui Fiului tău! Amin. (Sfânta Tereza a lui Isus, Vita, 38, 9-10)

Versiunile text şi pdf pot fi descărcate de aici: Lectio divina (Anul A).