Scopul explicării fiecărui moment din Lectio Divina este acela de a ajuta la perceperea nu numai a dinamismului practicării Lectio Divina, în realizarea şi devenirea sa rodnică, ci şi a dramei teologice ce o alimentează.

INVOCAREA
Numai cu darul Duhului se poate intra în secretul Scripturilor.
Duhul Sfânt a prezidat transcrierea amintirilor şi a emoţiilor în texte scrise şi transmise. El continuă încă să facă vie şi inspiratoare acea Scriptură de-a lungul generaţiilor. Sensul profund al Cuvântului este cunoscut numai de Duhul Sfânt: numai El poate să ni-l dezvăluie şi să ne conducă la tot adevărul care în Cuvânt se ascunde şi, în acelaşi timp, ne vine în întâmpinare.

Această invocare poate să fie făcută cu o rugăciune cunoscută sau în mod spontan, lăsând să vorbească inima imploratoare şi umilă. Lectio Divina, ca experienţă spirituală, nu este un studiu, o cateheză biblică, o rugăciune mentală sau o devoțiune: este un har comunicat de Duhul Sfânt. De aceea, nu este vorba doar de un exerciţiu personal ce vrea să pună în practică o intenţie bună: este vorba de a intra în „secretul” misterului, prin Scriptură, pentru a deveni „locuiţi” de Cuvânt.

CITIREA
Se deschide Biblia şi se citeşte textul.
Textul nu se alege la întâmplare, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu se alege la întâmplare. Se poate citi toată Biblia – sau o singură carte din Scriptură – de la un capăt la altul prin lectio continua. Este de preferat, cel puţin într-un prim moment, să se urmeze lecţionarul liturgic de la Liturghie sau de la Oficiul lecturilor (Breviar). Cât priveşte lungimea textului de citit, trebuie să fie vorba de un text suficient de clar şi complet în el însuşi. Trebuie citit cu atenţie, pe cât posibil cu glas tare, pentru a-l face să răsune şi în urechea noastră.

Lectura cărţii este în funcţie de ascultarea Cuvântului viu, proprie relaţiei interpersonale. Este important să înţelegem structura textului, cuvintele-cheie, genul literar (parabolă, relatare, poezie, rugăciune, exortaţie etc.). Aşa se exercită şi ascultarea faţă de Cuvânt. Această trudă serioasă şi perseverentă indică respectul faţă de Cuvânt: nu trebuie omisă, din graba de a găsi imediat aplicaţii practice.

 

Sursa: Secondin, Bruno (2008), Lectio DivinaCum poate deveni lectura în credinţă şi în rugăciune, Roma: Edizioni Carmelitane; www.lectiodivina.it.