În timp ce momentul împărtăşirii cuvântului trebuie să fie ordonată şi calmă, fără contraziceri sau discuţii, fără întrebări despre un aspect sau altul din text, momentul acţiunii din LD demonstrează seriozitatea şi autenticitatea ascultării şi a meditaţiei.

 

ÎMPĂRTĂŞIREA
Împărtăşirea fraternă a roadelor Cuvântului citit, meditat, asimilat, rugat, contemplat cu autenticitate personală este unul dintre roadele clasice ale Lectio Divina. Nu poate exista împărtăşire dacă nu există mai întâi o experienţă personală de ascultare profundă şi angajată a Cuvântului. Nu este vorba de a discuta împreună despre semnificația textului sau de a pune întrebări despre un aspect sau altul. Este vorba despre împărtășirea bucuroasă, senină, laudativă a înțelepciunii primite prin Cuvânt şi Duh, pentru a ne edifica în credinţă şi în speranţă (cf. Col 3,16).

Aşezarea persoanelor în cerc arată că nu există discuţie, contrast, intenţie de a se arăta. Locul pentru împărtăşire este simplu şi în cerc, pentru că şi el exprimă comuniunea în credinţă (s-ar putea folosi şi simboluri: o icoană, o lumânare, Biblia deschisă) şi în caritate între fraţi. Pentru aceasta, luarea cuvântului ar trebui să fie ordonată şi calmă, fără contraziceri sau discuţii.

 

ACŢIUNEA
Acţiunea demonstrează seriozitatea şi autenticitatea ascultării şi a meditaţiei. Este vorba despre acţiuni care urmează imediat, care pun în practică Cuvântul ascultat şi meditat. Este un rod imediat, o aplicare concretă, operativă, coerentă. Acesta este sensul întâlnirii în prag.

Acţiunea ar putea cuprinde şi o perspectivă mai amplă: când este vorba de a face alegeri de viaţă care să fie în conformitate cu Cuvântul. În acest caz nu este vorba de aplicare imediată, ci de o coerenţă globală care are nevoie de o reflecţie mai profundă. Pentru că alegerile globale nu se pot naşte aşa, dintr-odată: cer timp, reflecție prelungită, discernământ împărtășit și matur.

Tradiţia vorbeşte despre discretio, adică despre capacitatea de a alege prin înclinaţie naturală interioară, conform lui Cristos şi precum Cristos, în situaţii, în decizii, în evenimente, în probleme. Înseamnă a avea integrat în noi „adevărul” prin dinamismul rugăciunii. Aici se depăşeşte dualismul dintre rugăciune şi acţiune.

 

Sursa: Secondin, Bruno (2008), Lectio DivinaCum poate deveni lectura în credinţă şi în rugăciune, Roma: Edizioni Carmelitane; www.lectiodivina.it.