Profesorul de catehetică Luciano Meddi a încercat să definească această problemă în contextul italian de la sfârșitul anilor ‘90. În centrul atenției sunt nu numai anumite disfuncționalități subliniate de cercetările sociologice, ci și maturitatea vocațională și misiunea catehiștilor în comunitățile parohiale.

Mihai Roca |  28 octombrie 2019


 

A vorbi despre formarea catehiștilor înseamnă a sublinia faptul că acest subiect este unul dintre punctele forte ale sistemului catehetic. Această preocuparea este în strânsă legătură cu marea noutate introdusă în contextul italian de mișcarea catehetică apărută după Conciliul Vatican al II-lea.

Mișcarea catehetică italiană şi UCN (Oficiul Catehetic Național din Italia) au analizat formarea catehiștilor în mai multe documente, redactate mai ales după anul 1980 (1). În acest sens au fost publicate nu numai documente orientative (2), printre care cele mai importante sunt: „Formarea catehiștilor în comunitatea creștină. Perspective pastorale” (1982) și „Perspective și itinerarii de formare a catehiștilor”, dar au fost realizate și numeroase cercetări sociologice (3) şi studii semnificative (4).

E important să observăm faptul că studiile și cercetările realizate la nivel pastoral și catehetic au ajuns la această concluzie comună: tema formării catehiștilor este în strânsă legătură cu necesitatea unei analize mai aprofundate a situației catehetice italiene şi a speranțelor exprimate în legătură cu noua evanghelizare.

În opinia profesorului Luciano Meddi, problema centrală a formării catehiștilor constă în separarea ce ar trebui făcută între obiectivele pastorale şi cele formative. Distincția este cerută de exigențele impuse catehiștilor: aceștia ar trebui să-și însușească atât competențe pastorale și catehetice, cât și competențe didactice și metodologice.

Pe de o parte, cercetările au evidențiat anumite disfuncționalități în cadrul formării cateheților. Nu toate persoanele implicate în cateheză beneficiază de o formare catehetică adecvată calității, perioadelor şi modelelor pedagogice. Există o evidentă inegalitate catehetică în ceea ce privește responsabilitățile catehetice. De exemplu, unei suficiente prezențe de catehiste pentru copii şi pentru cateheza sacramentală a adulților, nu-i corespunde o adecvată sensibilitate comunitară pentru adolescenți şi tineri. Nu este o noutate faptul că parohiile reușesc cu dificultate să identifice posibilii catehiști pentru adulți.

Pe de altă parte, întreaga problematică a formării catehiștilor trebuie văzută în legătură cu dificilul rol „instituțional” atribuit catehistului şi astăzi (DGC, nr. 231; 58). Acest lucru reiese din faptul că, în raport cu celelalte slujiri din comunitatea parohială, unii catehiștii mai activi şi pregătiți (deci şi mai critici!) resimt un „complex de inferioritate” ce deseori îi determină să abandoneze responsabilitatea educativă. Dar ce am putea spune oare despre situațiile în care nu sunt folosiți sau sunt subestimați chiar catehiștii care au avut posibilitatea unei formări specifice şi a unei maturizării a conștiinței ecleziale, nefiindu-le apoi permis să-şi exercite activitatea pentru care au investit timp şi bani?

Luciano Meddi consideră că motivul care a condus la reînnoirea formării catehiștilor se află în conștientizarea acestei situații: rezultatele procesului educativ nu sunt cele așteptate de comunitățile parohiale. Această percepție s-a născut în urma observării atente a „abandonurilor” catehetice şi a insuficientei capacități a credincioșilor de a-şi exprima și trăi credința.

Aspectul pozitiv al problemei semnalate mai sus îl constituie faptul că indicatorii folosiți în analiza activității cateheților nu mai sunt cei specifici activității pastorale de socializare (Câte botezuri? Câte sacramente? Câte împărtășanii?), ci sunt indicatorii pentru evaluarea maturității credinței. Cu privire la acest aspect e important să ne întrebăm: exprimat fiind în mod clar de Biserică pentru cateheza post-conciliară (CD 14, AG 14, DB cap. III, DGC 21, CT 20, DGC 80-83), oare nu maturitatea credinței ar trebui să stea la baza criteriilor de analiză ale procesului catehetic?

În documentul: „Nota după Palermo” (în care este exprimată conștiința eclezială italiană) se subliniază astfel rolul maturizării credinței în contextul reînnoirii educative şi formative:

„Cum putem să tindem în mod serios spre sfințenie? Cum putem să maturizăm o spiritualitate întrupată în concretețea vieții cotidiene şi a istoriei? Cum putem să devenim autori credibili ai noii evanghelizări? Nu există altă cale decât aceea a unei formări serioase a vieții creștine. În directivele pastorale pentru anii ’90 am afirmat:
«Educarea credinței este o necesitate generală şi permanentă: este adresată tinerilor şi adulților, nu mai puțin decât copiilor şi adolescenților, şi începe chiar de la cei care participă mai intens la viața şi misiunea Bisericii» (27). În contextul pluralismului religios şi cultural italian, Congresul de la Palermo a subliniat la rândul său urgența de a conștientiza mai mult şi mai eficient, din punct de vedere educativ, „întreaga activitate pastorală”.
În vederea unei graduale transformări a practicii religioase şi emoționale a creștinilor într-o adeziune personală şi trăită a Evangheliei, cerem diecezelor şi parohiilor să acorde prioritate celor mai potrivite alegeri. Să-şi îndrepte întreaga activitate pastorală spre obiectivul trasat de proiectul nostru catehetic: «Să educăm în conformitate cu voința lui Cristos, să interpretăm istoria şi viața din perspectiva sa, să alegem şi să iubim asemenea lui, să sperăm așa cum ne învață el, să trăim în el comuniunea cu Tatăl şi Duhul Sfânt. Într-un cuvânt, să nutrim şi să ghidăm mentalitatea de credinţă» (28)”.

Analizând mai bine textul din „Nota după Palermo”, profesorul Luciano Meddi constată că o asumare fermă a obiectivelor necesare unui parcurs catehetic bazat pe maturizarea credinței este soluția potrivită pentru organizarea formării catehiștilor.

Dar oare structura catehetică formativă actuală este funcțională pentru un asemenea obiectiv pastoral? Fără a neglija alte aspecte, nu ar trebui să conștientizăm faptul că, în prezent, există un anumit mod de organizare a formării catehetice care reușește să realizeze o cateheză îndreptată doar spre socializarea religioasă? Acest model de formare nu este oare prea legat doar de procesul de învățare?

Privind cu încredere spre viitorul formării catehiștilor, distinsul profesor de la Universitatea Urbaniana din Roma lansează următoare ipoteză: pentru a avea catehiști în Noua Evanghelizare, formarea catehiștilor trebuie realizată în strânsă legătură cu finalitatea catehezei italiene.

 

Sursa

Citește aici textul original al studiului realizat de profesorul Luciano Meddi.

 

Note

  1. A. Viganò, I catechisti per la vita cristiana degli anni ’80, în: „Notiziario UCN”, nr. 9, 1980, p. 111-150; Seminario su: „I catechisti degli adulti nella comunità cristiana” (Nemi, 23-25 aprile 1983), în: „Notiziario UCN”, nr. 12, 1983, p. 3-100; P. Scabini, La formazione dei catechisti degli adulti nella comunità ecclesiale, în: „Notiziario UCN”, nr. 12, 1983, p. 47-82; Idem, Il „catechismo”, i catechisti e la loro formazione nella comunità parocchiale, în: „Notiziario UCN”, nr. 12, 1983, p. 343-353; L. Soravito, Linee e orientamenti per la formazione dei catechisti nella Chiesa locale, în: „Notiziario UCN”, nr. 13, 1984, p. 239-264; Sintesi dei gruppi di studi o dei convegni nazionali dei Parroci (Nord, Centro, Sud Italia), în: „Notiziario UCN”, nr. 13, 1984, p. 91-152; G. Costi, Missione e formazione dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, p. 14, 1985, p. 43-46: L. Soravito, 1º Convegno Nazionale dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, nr. 15, 1986, p. 151-158; L. Chiarinelli, Catechisti per una chiesa missionaria, în: „Notiziario UCN”, nr. 16, 1987, p. 165-176; S. Pintor, Catechisti di qualità: orientamenti e vie di attuazione del convegno nazionale dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, nr. 17, 1988, p. 233-248; Sintesi dei lavori dei 10 gruppi di studio su: La figura e la formazione dei catechisti: analisi, priorità e proposte, în: „Notiziario UCN”, nr. 17, 1988, p. 249-250; S. Pintor, La formazione dei catechisti dopo il convegno nazionale, în: „Notiziario UCN”, nr. 17, 1988, 295-297; B. Schettini, La formazione dei catechisti. Spunti di riflessione, în: „Notiziario UCN”, nr. 18, 1980, p. 183-190; G. Laiti, La formazione dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, nr. 18, 1989, p. 199-200; E. Biemmi, Dalla identità di una fede adulta, quali domande per la formazione e il compito dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, nr. 25, 1996, p. 3, 106-113.
  2. Conferenza Episcopale Italiana, La formazione dei catechisti nella comunità cristiana. Orientamenti pastorali, în: „Notiziario UCN”, nr. 11, 1982, p. 41-79; Uffcicio Catechistico Nazionlale, Orientamenti e itinerari di formazione dei catechisti, în: „Notiziario UCN”, nr. 20, 1991, p. 81-140.
  3. GIC, La formazione dei catechisti. Atti del 4ºIncontro nazionale dei catecheti italiani. Frascati-Grottaferrata 1979, EDB, Bologna, 1980; L. Soravito – C. Bissoli, I catechisti in Italia. Identità e formazione, LDC, Torino, 1983; G. Morante, Catechisti parrocchiali in Italia, LDC, Torino, 1996.
  4. L. Meddi, Il catechista è educatore, în: „Via, Verità e Vita”, nr. 44, 1995, p. 153, 32-39; S. Pintor, Catechisti: generosità e stanchezza, în: „Regno-Att.”, nr. 40, 1995, p. 18, 569-571; G. Morante, Formazione e prassi dei catechisti oggi. Continuità e ritardi, progressività e tendenze, în: „Catechesi”, nr. 95, 1996, 3, 21-26; U. Gianetto, La centralità della formazione dei catechisti nella programmazione pastorale della parrocchia. (Rifelssioni e orientamenti per il rilancio di un impegno fondamentale), în: „Catechesi”, nr. 65, 1996, p. 5, 13-19; R. Paganelli, Ripensare la catechesi, în: „Settimana”, 1996, p. 20, 1. 16; L. Soravito, La formazione dei catechisti. Un’ampia analisi delinea la situazione, enuclea i problemi, suscita interrogativi, în: „Settimana”, 1996, p. 17, 8-9; L. Soravito, La formation de catéchistes en Italie aujourdhui. Expériences, problèmes, propositions, în: „Lumen Vitae”, nr. 52, 1997, p. 53-64; G. Morante, Formare catechisti per la nuova evangelizzazione. (Riflessioni critiche e orientamenti operativi), în: „Catechesi”, nr. 66, 1997, p. 2, 26-30.