Liturgia dispune de un enorm potențial evanghelizator şi catehetic. Ea este izvorul principal şi indispensabil al spiritului creștin: riturile și celebrările liturgice sunt o cateheză în act.

Mihai Roca |  12 octombrie 2019


Fără a pierde nimic din specificul său, prin liturgia cuvântului, omilie, forme de liturgie și sacramentalii, prin  itinerariile de inițiere creștină, sărbători şi celebrări ale anului liturgic, liturgia constituie o formă eminentă de cateheză.

Liturgia are nevoie de forța educativă a catehezei. Înțeles ca inițiere în viața de credinţă şi în viața eclezială, actul catehetic are o misiune mistagogică. Această misiune comună a catehezei și a liturgiei este evidențiată încă din primele secole ale creștinismului. Cateheza mistagogică era o formă de inițiere ce cuprindea trei elemente: valorizarea „semnelor” (gesturi, cuvinte) din celebrarea liturgică; interpretarea riturilor în lumina Bibliei şi în perspectiva istoriei mântuirii; introducerea în viața creștină şi eclezială. Scopul acestui tip de cateheză era aprofundarea „misterului” riturilor celebrate.

Cateheza este în slujba unei participări atente și conștiente la liturgia Bisericii. Ea nu numai că ilustrează semnificația riturilor, ci contribuie efectiv la educarea credincioșilor cu privire la sensul rugăciunii și al acțiunii harului, cu privire la înțelegerea participării comunitare și a folosirii limbajului simbolic. Fiind în slujba participării conștiente, atente şi active la celebrările liturgice, actul catehetic are ca misiune explicarea şi inițierea în următoarele  aspecte:

  1. nivelul celebrării: cateheza de inițiere creștină contribuie la aprofundarea riturilor;
  2. nivelul înțelegerii misterelor: cateheza favorizează şi ilustrează experiențele biblice şi ecleziale;
  3. nivelul existențial: cateheza contribuie la activarea convingerilor şi atitudinilor participanților la riturile sacre.

Oricare i-ar fi formele de exprimare sau conținuturile, cateheza nu poate să nu fie în legătură cu liturgia. Anul liturgic este organizat ca un fundal festiv al acțiunilor catehetice, iar celebrările sacramentale sunt percepute deseori chiar ca punct final al drumului catehetic. Astfel, este ușor de observat cum mărturia de credinţă devine operantă în Botez, este celebrată în sacramentul Reconcilierii, se exprimă prin Euharistie, se împlinește prin Mir, este trăită în Căsătorie, este actualizată prin Preoție, este sublimată prin Ungerea bolnavilor.

Acțiunea liturgică folosește din abundență un limbaj simbolic și îi permite astfel catehezei să implice experiențe ce angajează persoana cu trup şi suflet. Din propria experiență înțelegem că avem nevoie de timpurile liturgice pentru a exprima semnificația profundă a vieții, pentru a descoperi adevăratele valori (iubirea, prietenia, familia, speranța, mântuirea) și a le trăi. Doar astfel sărbătoarea ne poate destăinui frumusețea comuniunii şi a apartenenței ecleziale, fiind un adevărat moment de întâlnire, de credință, de viață.