Acest curent catehetic este în strânsă continuitate cu cel antropologic.  Își găsește scopul în urzeala istoriei – singurul loc în care poate să se desfășoare istoria mântuirii -, înțelege exercitarea autorității ca o adevărată slujire în favoarea tuturor.

Mihai Roca |  27 noiembrie 2019


 

La exigența modelului antropologic – a lua sistematic în considerație informațiile experienței umane și a le confrunta cu mesajul creștin -, cateheza istorico-profetică adaugă o preocupare crescândă  pentru evenimentele istorice și cele actuale din comunitatea de credință. Aceste evenimente sunt analizate și interpretate la nivel interdisciplinar, o prioritate deosebită acordându-se  științelor religiei și științelor sociale.

Acest tip de cateheză îți găsește scopul în urzeala istoriei, singurul loc în care poate să se desfășoare istoria mântuirii. Iar pentru a putea descoperi mesajele lui Dumnezeu, recunoaște în situațiile istorice şi în aspirațiile oamenilor semnele prin care planul lui Dumnezeu se lasă destăinuit. Situațiile istorice devin astfel parte indispensabilă din conținutul catehezei (Medelin, 1969, 11).

Omul în situația sa istorică, prezentă, într-un spațiu dat este punctul de plecare al catehezei. Și deoarece Dumnezeu vorbește astăzi, cateheza se prezintă ca o adevărată inițiere în dinamismul interpretativ al situațiilor istorice.

Istoria nu este numai locul în care se manifestă și este descoperit sensul revelației divine, subliniază André Fossion. Ea este și un spațiu în care, în cadrul Bisericii, dar și în situații istorice, sensul revelației divine se conturează, se lărgește şi este aprofundat (2001, p. 33). În acest cadru, curentul istorico-profetic își propune să apeleze la aportul științelor umane și să folosească un criteriu metodologic științific bazat pe analiză, cercetare, experimentare şi evaluare.

În același timp, cateheza istorico-profetică își propune să fie nu doar analitică şi interpretativă, ci mai ales dinamică şi comunitară; își propune să stimuleze căutarea unui răspuns şi a unui angajament de credință în cadrul comunității.

O astfel de cateheză se înscrie într-o pastorală globală, ca parte integrantă a unui proiect eclezial ce contribuie la transformare socială a lumii în lumina Evangheliei.

Implică o ecleziologie reînnoită, o convertire continuă a comunității bisericești, o puternică revizuire în lumina Evangheliei și a învățăturii Conciliului Vatican II.  De asemenea, înțelege exercitarea autorității ca o adevărată slujire în favoarea tuturor, prin participare, printr-o vie coresponsabilitate a credincioșilor laici şi a păstorilor, prin acceptarea pluralismului, prin colaborare şi dialog.

 

Surse

Fossion, André, 2001, Les courants catéchétiques contemporains, Lumen Vitae, Bruxelles.
Semaine Internationale de Catéchèse de Medelin (1969), în: Lumen Vitae, tom XXIV, Bruxelles.