Cateheza antropologică adaugă experiența umană la cele patru surse de inspirație ale catehezei kerigmatice – liturgia, Biblia, învățătura magisteriului Bisericii și mărturia vieții creștine. Aprofundarea credinței creștine în cadrul experienței umane devine scopul acestui curent catehetic.

Mihai Roca |  25 noiembrie 2019


 

Prima preocuparea a acestui curent catehetic este promovarea unui dialog continuu între viață şi credință. Și este posibil să realizeze și să mențină această dialog, dar numai prin prezentarea şi menținerea constantă a unei fidelități față de Dumnezeu şi față de oameni. Scopul acestui curent catehetic este aprofundarea credinței creștine în cadrul experienței umane.

La baza catehezei antropologice se află relația dintre misterul creației, misterul Întrupării lui Isus Cristos şi misterul prezenței împărăției lui Dumnezeu între oameni (Medelin, 1969, p. 144-155). Pentru a pune în legătură raporturile dintre aceste trei mistere, cateheza apelează la următoarele cinci aspecte fundamentale ale credinței:

  1. credința, răspuns la problemele viții de zi cu zi;
  2. credința, împlinire a experienței umane;
  3. credința, lumină pentru viață;
  4. credința, apropriere actuală şi inovatoare a experiențelor umane şi a patrimoniului credinței;
  5. credința, dar ce oferă sens, bucurie, angajament.

A deveni creștin înseamnă a ne lăsa interogați de tezaurul credinței în propriul context de viață.  În acest sens, pe baza unei corelații critice între experiența umană fundamentală şi experiența umană de astăzi, orice acțiune catehetică este înțeleasă ca o nouă interpretare a evenimentului Isus Cristos (Geffré, 1985, p. 70).

Curentul antropologic propune un itinerar catehetic structurat în următoarele trei momente: de investigație (experiența, ca punct de plecare), de analiză-confruntare (întâlnirea cu mesajul creștin şi aprofundarea acestuia în relație cu experiența umană) şi de evaluare (comunicarea rezultatelor obținute şi propunerea unei acțiuni semnificative pentru viață).

Analizând modul prin care acest curent catehetic interpretează sintagma „relația dintre viață și credință”, Jaques Audinet (1969, p. 42) definește cateheza antropologică sau existențială ca fiind „acțiunea prin care un grup de oameni își interpretează situația, o trăiește şi o exprimă în lumina Evangheliei”.

 

Surse

Audinet, Jaques, 1969, „Le renouveau catéchètique dans la situation contemporaine“, în: Catéchèse, nr. 34.
Geffré, Claude, 1985, „La révélation comme histoire: Enjeux théologiques pour la catéchèse”, în: Catéchèse, nr. 100-101.
Semaine Internationale de Catéchèse de Medelin (1968), 1969, în: Lumen Vitae, tom XXIV, Bruxelles