Dacă dilema identitară: „Fac lucrurile la fel de bine ca ceilalți?” nu are ca răspuns rezultate și activități care să conducă la succes, este foarte probabil ca școlarul mic să recurgă la strategii de evitare, de evaziune, de izolare.
de Mihai Roca | 30 mai 2018

Această întrebare face parte din viața școlarului mic. Schimbările survenite aproape zilnic în activitatea școlară îl pun pe elev în fața unor alegeri continue și atrăgătoare, variate și angajante, care îi influențează disponibilitatea de a-și însuși noi abilități și de a interacționa cu cei din grupul său. De exemplu, faptul că imaginea de sine ar putea să nu coincidă cu imaginea pe care o are profesorul despre el îi creează elevului un spațiu de trăiri complexe și de competiție.

Dacă dilema identitară specifică stadiului competență/inferioritate: „Fac lucrurile la fel de bine ca ceilalți?” nu are ca răspuns rezultate și activități care să conducă la succes, ci rezultate ce duc la apariția sentimentului de inferioritate, atunci este foarte probabil ca școlarul mic să recurgă la strategii de evitare, de evaziune, de izolare sau chiar de minciună în fața profesorului și a părinților, în cadrul clasei de elevi sau al grupului de prieteni.

Dacă este evaluat, iar el are dubii în continuare cu privire la reușita sa școlară, elevul va tinde mai degrabă să atribuie insuccesul propriilor incapacități, să nu mai aibă încredere în el însuși, să se izoleze de ceilalți și să nu mai caute soluții la problema ivită, iar prestațiile sale școlare se vor înrăutăți tot mai mult. Anxietatea camuflată ar putea chiar să-i inducă fobia de școală. Această situație a fost prezentată de Erik Erikson în descrierea stadiului competență/inferioritate: dacă un copil obține rezultate slabe, poate să dezvolte un sens de inferioritate care să-l facă să se aștepte la alte insuccese și să elaboreze astfel o imagine de sine scăzută.

Intuițiile psihopedagogice ale lui Franz Kett și ale lui Raffaele Mastromarino – rezumate în procesul de canalizare a potențialului creator al copilului în scopul găsirii sensului propriei sale existențe și a semnificației a tot ceea ce se întâmplă în jurul său – împreună transmiterea mesajelor pozitive „a exista” și „a face”, care au forța de a îndrepta atenția spre descoperirea semnificațiilor din relațiile „eu-ceva”, „eu-tu”, oferă un răspuns fundamental la dilema identitară a elevilor din ciclul primar. Acești doi mari profesori psihopedagogi au înțeles un lucru foarte clar: profesorul nu va putea să controleze destinul elevilor, nici să forțeze deciziile pe care aceștia ar trebui să le ia, însă va putea să contribuie decisiv la dezvoltarea stimei de sine și la dezvoltarea personalității lor oferindu-le posibilitatea de a avea experiențe educative pozitive și creatoare în cadrul unui grup unit și coeziv.