Inițierea creștină este o ucenicie și o educare organică și sistematică a credinței, bazată pe nucleul experienței creștine, pe certitudinile credinței și pe valorile evanghelice.

de Mihai Roca | 26 martie 2018

 

Directoriul General pentru Cateheză dedică un paragraf întreg caracteristicilor fundamentale ale catehezei de inițiere și subliniază că această „educare organică și sistematică a credinței” împlinește concomitent sarcini de inițiere, educare și instruire (2001, nr. 67-68).

Privind cu atenție la importantul document catehetic de mai sus, se poate înțelege de ce inițierea creștină este o educare esențială, bazată pe nucleul experienței creștine, pe certitudinile credinței și pe valorile evanghelice.

Inițierea creștină a copiilor și a adolescenților este cu siguranță mult mai mult decât o predare a unor cunoștințe și o memorare a acestora, deși include însușirea informațiilor și a cunoștințelor. În orice context cultural și eclezial – avându-i ca destinatari mai ales pe copii și adolescenți, dar și pe tineri și adulți în special – cateheza de inițiere este o adevărată și angajantă ucenicie a întregii vieți creștine: este o inițiere creștină integrală ce permite o trăire autentică a credinței pe urmele lui Cristos.

Inițierea creștină nu este, așadar, doar unul dintre multele sectoare ale pastorației, deoarece este punctul fundamental de întâlnire cu Isus Cristos sau momentul de bază și decisiv al devenirii creștine. Sinteză inestimabilă a misiunii primilor discipoli, iar mai apoi a Bisericii așa cum specifică evanghelistul Marcu –, inițierea există ca misiune prioritară, încredințată de însuși Isus Cristos:

„Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura. Cine va crede și va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat” (Mc 16,15-16).

„Nașterea” credinței în Isus Cristos, „alimentarea” și „maturizarea” acestei credințe formează scopul prim al catehezei de inițiere.

Dacă nu ar oferi membrilor săi itinerarii concrete și pertinente pentru a deveni creștini, o comunitate creștină nu numai că nu și-ar împlini una dintre misiunile sale importante, ci ar pune în pericol chiar scopul său fundamental. Fără o inițiere creștină susținută și actualizată, o Biserică locală oare nu ar risca să devină sterilă, mai devreme sau mai târziu, și să înceteze în cele din urmă a mai fi o Biserică vie?