Întrebarea deschide subiectul despre strategia diecezană actuală a formării persoanelor implicate în transmiterea și educarea credinței. Lupa este îndreptată spre cateheza episcopului, implicarea consiliilor diecezane și bugetul alocat pentru formarea catehiștilor.

Mihai Roca |  8 noiembrie 2019


 

Dacă aspectele legate de tipurile de formare, locurile destinate acesteia, metodologia propusă, modelul de promovat țin de organizarea internă a procesului formativ al catehiștilor, cateheza episcopului, pe de o parte, și implicarea Consiliului Pastoral Diecezan, a Consiliului Prezbiteral Diecezan și alocarea unui buget financiar, pe de altă parte, sunt codiții externe și structurale decisive pentru desfășurarea formării persoanelor implicate în transmiterea credinței.

Cateheza episcopului
Formarea catehiștilor este proiectată în raport cu scrierea paginilor din „istoria mântuirii” la nivel local, într-un context teritorial dat, diecezan. În acest sens își găsește locul, importanța și necesitatea cateheza episcopului, care nu se suprapune itinerariului catehetic din parohii, ci reprezintă cadrul de referință pentru catehiști, persoane consacrate și preoți.

Ca prim păstor și catehet al celor încredințați, subliniază Directoriul General pentru Cateheză (DGC, nr. 222-223), episcopul are misiunea de a face mai întâi o sinteză a diferitelor analize pastorale locale, iar apoi să identifice obiectivele generale ale comunităților parohiale. Fără stabilirea clară a acestor obiective nu este posibilă nici programarea catehezei copiilor, tinerilor și adulților, nici stabilirea itinerariilor specifice pentru inițierea creștină și pentru formarea catehiștilor și animatorilor.

 

Implicarea consiliilor diecezane
Este foarte important ca proiectul de formare al catehiștilor să fie elaborat de structurile diecezane decizionale: Consiliul Pastoral Diecezan și  Consiliul Prezbiteral Diecezan. Aceste structuri „încredinţează” instituțiilor diecezane abilitate formarea catehetică, pot să folosească structura Oficiului Catehetic Diecezan, dar nu trebuie să delege orientarea fundamentală a formării.

Consiliile diecezane sunt acelea care trebuie să identifice obiectivele specifice ale formării catehiștilor și  tot ele elaborează proiectele formative. Este de dorit ca aceste proiecte să nu se limiteze la caracterul general al formării şi să evite o „reelaborare” proiectivă, cauzată de lipsa unei planificări formative.

 

Bugetul alocat și funcționarea unui centru de formare
Nu este de dorit faptul ca dieceza să nu aloce un buget anual pentru formarea catehiștilor. Formatorii catehiștilor nu pot fi „improvizați”, nici nu este posibil să li se încredințeze sarcini și activități fără alocarea unui buget. În lipsa unor investiții pentru dezvoltarea personalului, ar fi o utopie existența unui „grup al formatorilor”, iar ajutorul formativ acordat  comunităților parohiale ar deveni o iluzie.

În analiza asupra catehezei realizată în anul 1988, Sergio Pintor (1988, p. 244) indica „necesitatea de a crea structuri formative stabile: instituirea şi activarea în fiecare dieceză a Centrului de formare a catehiștilor sau a Institutului de Cateheză, care să-şi asume responsabilitatea proiectării, susținerii şi animării diferitelor itinerarii de formare a catehiștilor”.

Deși nu pune nimeni la îndoială urgența „pregătirii unei echipe de formatori”, structurile de formare și bugetele alocate acestora rămân la nivel de intenții sau de proiect. Se pare că este fericit cazul în care au fost înființate doar niște secretariate organizatorice.

În acest sens, notează Luciano Meddi, profesor de la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma, s-a vorbit mult despre necesitatea unui grup de experți care, într-un mod bine coordonat, să-şi ofere propria competență în slujirea nu numai a propriei dieceze, ci a unei întregi regiuni pastorale sau unor situații particulare.

 

Privind practic și cu realism, una dintre cele mai importante investiții din dieceză este organizarea și consolidarea Oficiului Catehetic Diecezan (OCD). Importanța este dată de rolul de coordonare şi susținere ce îi revine în numele episcopului: acest oficiu trebuie să urmărească și să coordoneze întregul „sistem” formativ, pentru care are nevoie de persoane, resurse, timp şi autoritate decizională.

 

Sursa: Citește aici textul original al studiului realizat de profesorul Luciano Meddi.