În timpul primul episcop indigen, mons. Mihai Robu, s-au bucurat de o largă folosire în activitatea catehetică următoarele două cărți: Istoria Biblică (Sacră) a Vechiului și Noului Testament prelucrată de J. Schuster – J. Mey și Catehism, învățătura creștinească.

Mihai Roca |  22 octombrie 2019


 

Statistica din anul 1922 arată că Dieceza de Iași avea 244 de localități cu peste 100.000 de credincioși, slujiți de 53 de preoți. Dacă un paroh avea între cinci-opt biserici, alții îngrijeau până la 18 comunități catolice. La câțiva ani mai târziu, într-o notă trimisă Congregației De Propaganda Fide în anul 1928, se menționa că în Moldova existau 78 de parohii, slujite de 29 de preoți diecezani și 19 franciscani, fiecărui preot revenindu-i mai bine de 2000 de suflete.

În Seminarul Teologic din Iași se aflau 40 de elevi și 17 studenți. După mai bine de 10 ani de păstorire, în anul 1939, episcopul Mihai Robu avea bucuria de a avea în Dieceza sa 33 de noi preoți autohtoni (cf. Dumea, 2006, p. 281; cf. Tamaș, Doboș, 2011, pp. 23-31).

Noile provocări sociale și culturale de după cumplitul Război Mondial din 1914-1918 și noile inițiative pastorale luate în cadrul Provinciei „Sfântul Iosif” după anexarea Basarabiei și a Bucovinei la Moldova vor aduce un nou suflu în cateheza locală.

În raportul prezentat Sfântului Scaun în anul 1933, episcopul Mihai Robu scria că, din 2 august 1921, regiunea Basarabia a fost adăugată Diecezei de Iaşi (mai înainte aparținuse de Dieceza de Tiraspol – Rusia). Parohiile catolice din Bucovina revin la Dieceza de Iași (aparținuseră de Dieceza de Leopoli, Polonia, încă din anul 1775, când Bucovina fuseseră cedată Austriei de către Înalta Poartă). Dacă în anul 1909, în Bucovina erau trei decanate: Cernăuți, cu 11 parohii; Rădăuți, cu 10 parohii; Suceava, cu 9 parohii, în anul 1933, credincioșii din Bucovina (110.000, în mare parte germani, polonezi şi unguri) reprezentau circa jumătate din întreaga Dieceză de Iași (cf. Tamaș, Doboș, 2011, p. 22).

Episcopul Alexandru Theodor Cisar (1920-1924) a rămas cunoscut în istoria Diecezei pentru efortul de a crea un climat favorabil și pacificator între preoții din pastorație. În timpul său, noviciatul de la Hălăucești s-a mutat la mănăstirea din Săbăoani (1923), iar la Luizi-Călugăra, odată cu începutul anului școlar 1924-1925, a început să funcționeze Seminarul Franciscan de grad superior.

Primul episcop indigen, Mons. Mihai Robu (1925-1944), a încredințat fraților franciscani misiunea de a celebra în ritul bizantin (12 noiembrie 1929) și de a asigura activitatea pastorală și catehetică în Basarabia. În anul 1930, la scurt timp de la încheierea concordatului dintre România și Sfântul Scaun (10 mai 1927) și de la ratificarea acestuia (12 iunie 1929), vor fi alăturate Diecezei de Iași parohiile catolice din Bucovina.

Pastorația episcopului Mihai Robu a fost caracterizată nu numai de numeroasele construcții de biserici înălțate în satele Moldovei, dar mai ales prin vizitele canonice în satele întinsei sale dieceze și prin numeroasele scrisori trimise credincioșilor. De remarcat sunt următoarele două cărți de referință publicate cu aprobarea episcopului Mihai Robu la sfârșitul anilor ’30, cărți care s-au bucurat de o largă folosire în activitatea catehetică:

  • Istoria Biblică (Sacră) a Vechiului și Noului Testament prelucrată de J. Schuster – J. Mey, tradusă de pr. Benvenut Viener și tipărită în anul 1937.
  • Catehism. Învățătura creștinească, a XV-a ediție, anul 1940.

În arhiva Episcopiei de Iași se păstrează mii de scrisori din care reiese modul în care episcopul Mihai Robu încerca să-și exprime grija pastorală față de credincioși. Miile de pagini atestă ținuta spirituală și grija sa pastorală, un tezaur prețios pe care l-a lăsat catolicismului din Moldova și pe care  regimul comunist, instaurat în România după ce de-al Doilea Război Mondial, nu va reuși să-l umbrească.

După anul 1949, Dieceza de Iaşi a avut următorii păstori de suflete: episcop Marcu Glaser (1949-1950), administrator apostolic; preot Gheorghe Peţ (25 mai 1950-15 noiembrie 1950), ordinarius substitutus; preot Wilhelm Clofanda (1950-1951), ordinarius substitutus; preot Petru Pleşca (1951-1977), din anul 1965 episcop titular de Voli; preot Andrei Gherguţ (1977-1978), ordinarius substitutus.

La 21 februarie 1978, Sfântul Scaun l-a numit pe mons. Petru Gherghel administrator apostolic, iar la 14 martie 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop de Iași. În data de 29 septembrie 1999 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe mons. Aurel Percă în funcția de episcop auxiliar pentru Dieceza de Iași, acordându-i titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Pe 6 iulie 2019, papa Francisc l-a numit episcop de Iași pe mons. Iosif Păuleț.