Dascăli erau aleși dintre cei mai înțelepți oameni din sat. Ei aveau o pregătire culturală şi religioasă temeinică dobândită în Școlile pentru dascăli din Iași, Săbăoani, Butea, Hălăucești, Luizi-Călugăra și Bacău. Dascălii îl reprezentau pe paroh în învățământul creștinesc, în unele funcțiuni sacre și chiar la nivel civil.

Mihai Roca |  21 octombrie 2019


 

Conform mărturiilor misionarilor franciscani de la începutul secolului al XVIII-lea, s-a introdus în Moldova obiceiul de a se ține un dascăl în toate comunitățile catolice, mai ales acolo unde nu locuia călugărul misionar. Fiind puțini și vorbind altă limbă decât cea a poporului, misionarii aveau nevoie de unele persoane capabile să-i ajute în munca lor pastorală (Dumea, 2003, p162).

Dascălul îl însoțea pe misionar în satele în care se găseau credincioși catolici (1), traducea poporului discursurile și predicile din limba maghiară și din latină, ajuta la menținerea ordinii în biserică, învăța catehismul, se ocupa de veșmintele sfinte, de sacristie și de cele de folos ale parohiei.

În general, catehismul se făcea cu ocazia Liturghiei, fie de către misionar, fie de către dascăl, și consta în recitarea comunitară a principalelor rugăciuni, a poruncilor lui Dumnezeu și ale Bisericii și a principalelor adevăruri de credință. Pentru a îndeplini bine această misiune, misionarii îi alegeau pe dascăli dintre cei mai înțelepți oameni din sat și le asigurau o pregătire culturală şi religioasă temeinică (2).

Dascălul trebuia să fie o persoană de încredere şi cu un comportament moral exemplar. În multe sate, el oferea oamenilor învățătura creștină și participa activ la munca misionarilor, cărora le revenea apoi să aprofundeze (cu ocazia unor sărbători sau solemnităţi) unele teme principale sau să-i examineze pe cei care erau pregătiți să primească prima Împărtășanie sau Mirul.

Datorită activităților pe care le îndeplinea, dascălul era situat în ierarhia enoriașilor pe locul al doilea, imediat după paroh. În acest sens, episcopul Jaquet (3), înainte de a deschide Școala pentru dascăli, în 6 martie 1896, scria prefectului Congregaţiei De Propaganda Fide:

„În parohiile noastre, dascălii sunt foarte importanți: ei îl înlocuiesc pe preot când acesta nu poate să meargă într-un sat. Ei adună poporul în biserică duminica şi recită rugăciunile; predau catehismul; ei asistă înmormântările când preotul nu poate merge; cunoscuţi de toţi locuitorii, ei au un rol important, chiar ca şi parohul”.

Conform studiilor făcute de pr. Fabian Doboș (2011, pp. 225-226), de numele celui de-al doilea episcop de Iași, Mons. Dominic Jaquet (1895-1903), sunt legate și următoarele două mari inițiative care au contribuit semnificativ la organizarea structurală a pastorație și a educației religioase:

  1. Predarea religiei în școlile de stat (4): la 9 aprilie 1896 se obținea permisiunea de a se preda religia în școlile de stat de preoții catolici sau de reprezentanții lor și era promovată ora de religie prin circulara din 20 aprilie același an, în care episcopul de Iași cerea tuturor parohilor să folosească bine această oră.
  2. Înființarea Școlii de dascăli de la Hălăucești în anul 1898, care mai înainte funcționase la Săbăoani (1835-1889) și la Butea cu un program de studii de doi ani, dar care ulterior a fost stabilit la 4 ani, în vederea unei pregătiri temeinice muzicale și pastorale.

În Programa de studii pentru Școala de dascăli din Hălăucești (4 septembrie 1904), adoptată de pr. Iosif Malinowski în calitate de administrator apostolic al Diecezei de Iași, se aflau nu mai puțin de zece materii de studiu. În anul 1908, același părinte avea să tipărească Manualul dascălului catolic, în care apăreau cu multă claritate importanța pe care o aveau dascălii în activitatea pastorală a Bisericii şi grija de a-i forma pe aceștia cât mai bine pentru misiunea catehetică.

În preambulul noii programe a Școlii de dascăli (5), aprobată la 14 iulie 1915, episcopul Nicolae Iosif Camilli sublinia astfel scopurile acesteia:

„Școala de dascăli trebuie să aibă, înainte de toate, ca scop a da elevilor o educație cu adevărat creștinească și, de aceea, trebuie să fie întemeiată pe credință vie și sfântă frică a lui Dumnezeu; al doilea scop al ei e de a da o instrucțiune îndestulătoare”.

În august 1904, episcopul Nicolae Iosif Camilli (1904-1915) a revenit la cârma Diecezei de Iași cu ferma convingere de a continua organizarea Diecezei. El a împărțit teritoriul în patru decanate și a fixat clar datoriile decanului. Printre obligațiile pastorale ale decanului, se afla grija față de dascăli și examinarea acestora. De altfel, la sfârșitul celor patru ani de pregătire la Școala de dascăli din Hălăucești, dascălii aveau pregătirea necesară pentru a fi adevărați cateheți în parohiile în care activau.

Preluând mărturia lui Petru Tocănel, Emil Dumea (2006, p. 278) menționează faptul că dascălii aveau un mare rol în viața religioasă a Diecezei. Aceștia îl reprezentau pe paroh în învățământul creștinesc, în unele funcțiuni sacre și chiar la nivel civil:

„În localitățile izolate, ei (dascălii) erau aceia care botezau, care conduceau rugăciunile, care-i învățau pe copii și pe tineri catehismul, care se rugau la căpătâiul muribunzilor și-i conduceau la mormânt”.

Originile formării catehetice a dascălilor și a activității desfășurate de aceștia în parohiile Diecezei de Iași pot fi găsite odată cu înființarea și funcționarea Școlilor de dascăli (6). Până la înființarea primei Școli de dascăli la Săbăoani, ale cărei începuturi se găsesc în școala elementară deschisă în anul 1835 de episcopul Carol Magni, formarea religioasă şi culturală a dascălilor se făcea sub directa îndrumare a parohului.

 

Note

  1. Dumea Emil, 2006, Istoria Bisericii Catolice din Moldova, Iași: Editura Sapientia, pp. 162-163, 198-199, 278.
  2. Pentru o prezentare documentată a rolului avut de Școlile de dascăli de la Iași, Săbăoani, Butea, Hălăucești, Luizi-Călugăra și Bacău, vezi: Doboș Fabian, 2011, Dieceza de Iași în timpul Episcopului Dominic Jaquet OFMConv. (1895-1903), Iași: Editura Sapientia, pp. 255-232; Doboș Dănuț, 2002, Biserica și școala, Iași: Editura Presa Bună, pp. 37-92.
  3. Doboș Fabian (2011), Dieceza de Iași în timpul Episcopului Dominic Jaquet OFMConv. (1895-1903), Iași: Editura Sapientia, pp. 225-226; ACEP, fond NS, rubr. 109/1898,vol. 142, f. 12.
  4. Doboș Fabian (2011), Dieceza de Iași în timpul Episcopului Dominic Jaquet OFMConv. (1895-1903), Iași: Editura Sapientia, 155. Decizia ministrului Petru Poni de la Ministerul Instrucțiunii publice și Cultelor de la București, datată cu 9 aprilie 1896, prin care permitea predarea religiei catolice în şcolile de stat, era următoarea:
    Art. 1. Se autoriză preoţii catolici sau representanţii lor să predea cursul de religiune la şcolele primare rurale o oră pe săptămână.
    Acolo unde copiii catolici înscrişi în şcoală sunt în majoritate, cursul de religiune se va face în orele de clasă; iar în şcolele unde copiii ortodoxi sunt în majoritate cursul se va face afară de orele de clasă.
    Ora în care se va face cursul va fi ultima din zi.
    Ziua va fi aleasă de preotul catolic în unire cu învăţătorul şi comunicată revisoriatului.
    Art. II (…). D-l Director al învăţământului primar este însărcinat cu executarea acestei decisiuni.
  1. Doboș Dănuț (2002), „Școala de dascăli”, în: Doboș Fabian (Ed.), Săbăoani file de istorie, Iași: Editura Presa Bună, p. 219.
  2. Dumea Emil (2002), Cărți și reviste catolice românești în Moldova, Iași: Editura Sapientia, pp. pp. 162-163 și pp. 198-199.