Perioada istoriei moderne a Bisericii Catolice din Moldova începe în 27 iunie 1884, cu înființarea „Episcopiei Romano-Catolică de Iași” de către papa Leon al XIII-lea și numirea  Mons. Nicolae Iosif Camilli (1884-1894), ca „episcop de Iași. Cateheza propriu-zisă va apare abia în anii ’70.

Mihai Roca |  19 octombrie 2019


 

Conform studiilor făcute de pr. Anton Despinescu, pr. Emil Dumea, pr. Fabian Doboș, dar și de alți studioși din cadrul Departamentului de Cercetare Istorică de la Iași, găsim în spațiul moldav următoarele forme mai importante ale catehezei: învățarea catehismului sub directa îndrumare a preotului, a unei persoane consacrate sau a dascălului, ruga, misiunile populare, conferințele cu teme religioase și aspect apologetic, contribuția educativ-formativă adusă de presa catolică și activitățile pastorale și educative ale persoanelor consacrate.

Cateheza propriu-zisă, cu o structură pedagogică specifică, va apare abia în anii ’70, odată cu promovarea perspectivei kerigmatice și antropologice, și se va concretiza mai întâi  în predicile catehetice, în Catehismul romano-catolic (1973) al pr. Gheorghe Patrașcu, în Catehismul explicat (1978) al pr. Ioan Ciuraru, dar mai ales în catehismul Doamne, la cine vom merge (1984), tradus din limba italiană de fratele Ioan Balan.

Începând cu anul 1884 au existat momente semnificative care au marcat profund acțiunea catehetică din Dieceza de Iași. Dacă anul 1885 a marcat lansarea noilor catehisme, iar anul 1913 lansarea presei catolice – cele două mari inițiative ducând la o primă structurare a activității catehetice în spațiul moldav -, anul 1948 va însemna începutul prigoanei comuniste și a destructurării a tot ce s-a construit cu mult zel pastoral până la acea dată.

Printre cele mai importante momente pastoral-catehetice care au jalonat istoria celor 135 de ani de existență a Episcopiei de Iași putem enumera:

  1. lansarea unei noi serii de catehisme (Pr. Iosif Malinowski, 1884);
  2. introducerea orei de religie în școală (1986);
  3. lansarea revistelor „Lumina creștinului” și „Viața” (Iași și Săbăoani, 1913) și a inițiativelor editoriale legate de aceste două publicații;
  4. apariția unei cărți pentru logodnici (Pr. Anton Bișoc, 1926);
  5. publicarea Catehismului Eparhiei Catolice de Iași explicat și lămurit prin pilde de Păr. Iosif P. M. Pal, franciscan conventual (1927);
  6. trecerea de la catehism la cateheză: Catehismul Romano-Catolic (Pr. Gheorghe Ciuraru, 1973) și Catehismul explicat (Pr. Ioan Ciuraru, 1978);
  7. reorganizarea acțiunii pastorale și catehetice (1990) și publicarea Catehismului Bisericii Catolice (1993) și a Directoriului General pentru Cateheză (2001);
  8. Sinodul Diecezan (2001-2004) și relansarea actuală a acțiunii pastorale și catehetice.

Se va aștepta în liniște sfârșitul anului 1989 pentru a se da startul unei noi structurări pastorale, iar   între anii 2001-2004 se va lucra la nivel diecezan cu multă înțelepciune pentru a se programa o nouă relansare pastorală și catehetică de mare amploare. Se va ajunge astfel la momentul important și plin de har al Sinodului diecezan.

Activitatea  catehetică locală a fost condiționată de factori structurali, lingvistici, geografici și politici. Statutul de  „țară de misiune” într-un teritoriu de multe ori discutat de marile puteri vecine, limba străină vorbită de misionari (și uneori de dascălii veniți din Ardeal), folosită în unele comunități din Bucovina și Basarabia, dar și în marile orașe și în unele sate din zona centrală a Moldovei, situația de „minoritate religioasă” (într-o țară majoritar ortodoxă) și eticheta „Biserica poporului” din timpul regimului comunist au fost tot atâția factori care au influențat direct transmiterea credinței prin cateheză.