Cateheza cu valențe ecumenice inițiază în credință, conduce la anumite forme de dialog fratern şi instaurează relații de înțelegere mutuală. Convertirea personală şi instituțională a fost şi rămâne una din căile principale de apropiere între frați.

Mihai Roca |  30 septembrie 2019


 

Cateheza a avut întotdeauna o importanță ecumenică. Acest aspect se observă în dorința de unitate a Bisericilor şi confesiunilor creștine exprimată în rândul credincioșilor și la nivelul ierarhiei.

Multe și variate sunt situațiile apărute în ultimul timp: prezența copiilor de confesiuni diferite în școli şi în locuri de cult, înmulțirea căsătoriilor mixte, extinderea fenomenului migrării şi al mobilității oamenilor. În orice caz se observă că devine o prioritate majoră eliminarea și corectarea inițiativelor care desfigurează chipul Bisericii şi care constituie pentru oameni obstacole în credinţă (Gaudium et spes, nr. 19).

Cateheza cu valențe ecumenice a cunoscut o înflorire deosebită în a doua jumătate a secolului trecut. Fervoarea noului climat ecumenic creat după încheierea Conciliul Vatican II a provocat inițiative autentice de dialog şi colaborare catehetică.

Documentele Bisericii subliniază rolul expunerilor catehetice și necesitatea ca acestea să evite orice formă de prezentare ce ar putea fie să-i deranjeze pe cei care nu sunt catolici, fie să-i ducă în eroare în privința adevăratei învățături a Bisericii (Lumen gentium, nr. 24-29). Se insistă astăzi mult asupra modurilor de exprimare ale credinței, pentru ca astfel „credința catolică să fie explicată mai adânc şi mai corect în felul şi în limbajul care poate fi într-adevăr înțeles şi de frații despărțiți (Unitatis redintegratio, nr. 11)

Perspectiva ecumenică a catehezei subliniază necesitatea convertirii și înțelegerea acesteia ca o cale principală de apropiere între frații despărțiți. Credincioșii catolici – notează Unitatis redintegratio la numărul 4 – înainte de toate trebuie să cântărească, cu sinceritate şi atenție, ceea ce trebuie reînnoit şi înfăptuit în însăși familia catolică, pentru ca viața ei să dea o mărturie mai fidelă şi mai clară despre învățătura şi instituțiile transmise de Cristos prin apostoli.

Criteriile de evaluare şi interpretare ale dialogului şi colaborării ecumenice sunt mai actuale ca oricând. În timp ce este o datorie elaborarea unui limbaj adecvat pentru a garanta prezentarea corectă şi loială a altor Biserici şi confesiuni (Catechezi tradendae, nr. 32), apare tot mai clar necesitatea ca, prin cateheză, să se prezinte realitatea așa cum este şi să nu se compromită fidelitatea vie față de propria mărturie de credinţă. Compromisurile sau reducerea la minimul comun nu facilitează nicidecum drumul ecumenic.

Printre formele de cateheză cu valențe ecumenice sunt mai cunoscute rugăciunea în comun, studiul biblic, activitățile comune de promovare socială, inițiativele pentru dreptate şi pace. Un rol tot mai important este atribuit catehezei comune, o formă de educație religioasă ce se adresează membrilor diferitelor comunități sau care presupune intervenția unor cateheți aparținând mai multor Biserici. În acest sens este foarte renumită Săptămâna de rugăciune pentru unitatea în credință.