Tema a XXXII-a: „Isus, pâinea vieții”propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste anprezintă momentul în care Isus spune că trupul său este adevărată hrană, iar sângele său este adevărată băutură  (In 6,51-58).
Mariana Sofronie | 13 august 2018

Cine mănâncă pâinea vie nu va muri: este o hrană venită din cer şi dătătoare de viață veșnică. Pâinea se identifică aici cu carnea lui Isus. În acest caz nu este vorba despre o pâine metaforică, adică revelația lui Cristos în lume, ci de pâinea euharistică. Dacă revelația – pâinea vieții – identificată cu persoana lui Isus (cf. In 6,35), era dată de Tatăl (verbul „a da” este folosit la timpul prezent, v. 32), pâinea euharistică – trupul lui Isus – va fi oferită de el însuși prin moartea pe cruce, prefigurată în consacrarea pâinii şi a vinului din timpul ultimei cine: „Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii” (In 6,51).

Întâlnirea Lectio Divina se desfășoară joi, 16 august 2018, ora 19:00, la Mănăstirea „Sfânta Monica” din Izvoare (Bacău). Întâlnirea este coordonată de pr. Mihai Roca.

„Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”. Când Isus va spune: „Acesta este trupul meu”, „Acesta este sângele meu”, va stabili o legătură adevărată şi obiectivă între acele două elemente materiale şi misterul morții sale, care îşi va găsi încoronarea în înviere. Sunt cuvinte creatoare pentru o nouă situație, care se folosește de elementele comune ale experienței umane.