Tema a XXXII-a: „Isus, pâinea vieții” – propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei de Iași în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste an – prezintă momentul în care Isus spune că trupul său este adevărată hrană, iar sângele său este adevărată băutură (In 6,51-58).
Mariana Sofronie | 13 august 2018
Cine mănâncă pâinea vie nu va muri: este o hrană venită din cer şi dătătoare de viață veșnică. Pâinea se identifică aici cu carnea lui Isus. În acest caz nu este vorba despre o pâine metaforică, adică revelația lui Cristos în lume, ci de pâinea euharistică. Dacă revelația – pâinea vieții – identificată cu persoana lui Isus (cf. In 6,35), era dată de Tatăl (verbul „a da” este folosit la timpul prezent, v. 32), pâinea euharistică – trupul lui Isus – va fi oferită de el însuși prin moartea pe cruce, prefigurată în consacrarea pâinii şi a vinului din timpul ultimei cine: „Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii” (In 6,51).
Întâlnirea Lectio Divina se desfășoară joi, 16 august 2018, ora 19:00, la Mănăstirea „Sfânta Monica” din Izvoare (Bacău). Întâlnirea este coordonată de pr. Mihai Roca.
„Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”. Când Isus va spune: „Acesta este trupul meu”, „Acesta este sângele meu”, va stabili o legătură adevărată şi obiectivă între acele două elemente materiale şi misterul morții sale, care îşi va găsi încoronarea în înviere. Sunt cuvinte creatoare pentru o nouă situație, care se folosește de elementele comune ale experienței umane.
