”Apa cea vie” – A treia cateheză din Postul Mare a PS Iosif Păuleț în Anul Sfintei Liturghii prezentată joi, 12 martie 2020, la ora 19.00, în catedrala ”Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași.

Mihai Roca  |  13 martie 2020


Un dialog foarte cunoscut din Evanghelia după sfântul Ioan se găsește în centrul catehezei PS Iosif. Este dialogul de la fântâna lui Iacob (In 4,5-42). „Dă-mi să beau?” – i-a spus samariteana lui Isus. „O, de ai cunoaște darul lui Dumnezeu!” – i-a răspuns Isus samaritenei.

Întâlnirea de la fântâna lui Iacob avea să transforme acea zi într-o zi cu totul specială. O zi ce va rămâne în istorie pentru totdeauna. Și de ce avea să fie atât de specială? Ce anume va schimba total viața acelei femei din Samaria, a locuitorilor din acea localitate și a tuturor acelora care se vor apropia de înțelesul profund al apei dătătoare de viață?

Dialogul dintre Isus și samariteană realizează o trecere admirabilă de la semnificația apei, apa din fântână, la apa vie dătătoare de viață, care provine din izvorul vieții, din Dumnezeu. Există în acest dialog o trecere treptată de la planul real, fizic, la cel simbolic, spiritual. De la ceea ce avea nevoie și de la satisfacerea dorinței de a-și potoli setea, samariteana avea să ajungă nu numai la recunoașterea înțelesului profund al apei, la recunoașterea nevoii de mântuire și de pace, dar și la recunoașterea Mântuitorului lumii, a lui Mesia, prezent în persoana lui Isus din Nazaret.

După prezentarea evenimentelor semnificative ce aveau legătură directă cu fântâna lui Iacob și cu locul în care aceasta se afla, PS Iosif aprofundează momentele principale din dialogul dintre Isus și samariteană. O serie de întrebări și răspunsuri în cascadă conduc spre momentul în care femeia venită să ia apă înțelege că străinul așezat la fântână este o persoană deosebită.

„Numai după ce Isus i-a destăinuit sosirea ceasului mântuirii, numai atunci samariteana – mirată de înțelepciunea lui Isus – a început să înțeleagă faptul că cel care stătea de vorbă cu ea este Mesia așteptat și de samariteni, Cristosul. În acel moment, ochii ei au început să vadă și urechile ei să audă. Inima ei bătea puternic, iar mintea ei contempla pe chipul lui Isus imaginea lui Mesia. Nu-i mai păsa acum de nimeni și de nimic. Nu o interesa cine sunt discipolii sosiți din cetate. Nu mai voia să ia apă din fântână. Lăsă ulciorul acolo și plecă în grabă în cetate, pentru a da de veste tuturor: «Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este acesta Cristos? » (In 4,42)”.

Explicarea semnificației tăinuite în cuvântul mântuire, descrierea misiunii lui Isus Cristos,  a dorului de Dumnezeu și a necesității convertirii sunt prezentate cu mare atenție. Mântuirea sau pacea lui Dumnezeu este darul divin făcut tuturor prin Isus Cristos. Fântâna lui Iacob este locul destăinuirii misiunii lui Isus Cristos. Prezent în acel loc, Isus descătușează dorul de Dumnezeu din viața fiecărui om. Și deoarece Dumnezeu se revelează prin el, întâlnirea cu Dumnezeu se realizează tot prin el. Această întâlnire este acum posibilă pentru toți, indiferent de națiune sau de religie. Iar unul dintre darurile primite de la Dumnezeu este transformarea interioară, convertirea: întoarcerea la Dumnezeu.

Când ne convertim, orice moment din viața noastră este pătruns de lumină, de cuvinte frumoase și de fapte bune. Pătrunde bucuria în viața noastră! Ne simțim mulțumiți! Ne apropiem de pacea lui Dumnezeu! Întrezărim ceea ce este mântuirea! Vedem cum apropierea de Dumnezeu ne transformă nu numai viața, ci și relațiile cu cei dragi din casă, cu toți colegii de la serviciu, cu cei necunoscuți pe care-i întâlnim”.

La sfârșitul catehezei, PS. Iosif a subliniat: „Să credem că Isus Cristos – Fiul preaiubit al Tatălui ceresc și întruparea Înțelepciunii divine – poate să satisfacă pentru totdeauna dorul nostru după mântuirea oferită de Dumnezeu. El ne dăruiește apa vie ce se reînnoiește continuu în viața noastră, devenind pacea și bucuria fără de apus.

Textele catehezelor sunt disponibile pe site-urile: www.ercis.ro și www.cateheze.ro.